Anabasis Kalikanzaros: 2010

duminică, 3 octombrie 2010

Over-Bix Rapacious Grin

Ştii Bix?
Mingus și Art ...s'aici.
*

Ascult "Mood Indigo" la 3:50 dimineaţa.

*Cu fiecare sticlă de gin băută devin

mai patriot, în fiecare felie de lămâie

găsesc picături de sânge de la un

pluton de execuţie şomând din lipsă

de condamnat, orice sâmânţă despicată

mi-e frate şi soră, prieten, duşman,

înghiţit, înghiţiţi, înghiţită, fără propria

limbă, ciclic, precum patriotismul

golit de esenţă, picătură cu picătură.

Oasele eroilor împrăştiate în iarbă

Sub cerul apter.

*
Gavin Bantock şi Philip Larkin mi-au

spus de 10 ori acum 100 de ani:

"We're not here, nore there,

We're on the edge of

Everywhere."

*
A.M. - Pentru mine, nu în poezie,

ci...ca oameni, a, b, c, x, y, z,

sunt cazuri; poate şi w.

B.C. - Tu eşti un caz Xiroane.

X.X. - Nu. Sunt suma tuturor

cazurilor dezvoltate în urma

întâlnirilor cu mine. Nu îmi

asum vreo sinucidere din

dragoste, nu mă ascund

în visata de voi jarişte, nu

pot desţeleni mirişti de

gând, nu sunt o rarişte.

Bidonville Brazaville,

oasele mele rătăcite

printre altele.

Ascult "Mood Indigo" la 3:50 dimineaţa,

Armina doarme goală, un zâmbet alb

bătrân de 2 ore, deja m-am masturbat

de 2 ori privindu-i coastele valuri verticale

respirând molcom, intru în baie, privesc

absent în oglindă, ţigare stinsă'n colţu' ăla,

pe gresie frunze cărămizii, toamna există

doar în clipa zăririi dintâi, gin, brânză sărată

uscată, amintiri: 1927, ploaie în şoapte gri,

Londra, Leon Bismark "Bix" Beiderbecke,

Frankie Trumbauer&the band, Palladium,

Fancy ladies&absinth, Bix doar gin, nu

văd ceva prin praful ferestrei, nu mai am

chef de revelaţii, mă îmbrac fără a scrie

bilet pentru, tricoul rupt, chei, ies.

luni, 9 august 2010

Călugării lutieri din Bucovina şi viorile Stradivarius

Amănunt descoperit în 2005 de Costan Mândrilă - teolog şi istoric al religiilor: lemnul celebrelor viori Stradivarius era prelucrat după ritualuri străvechi, de călugarii din Bucovina. Stradivarius şi Amati - celebrele viori manufacturate cândva in atelierele din Cremona - erau făcute din lemn bucovinean, lemn ales şi prelucrat de călugarii de la Putna. Dincolo de resemnarea sau cerbicia bucovinenilor transpar divergent melancolia de sitm slavon întrepătrunsă cu duritatea tăcută de tip cuman; dincolo de imaginea blândă şi tihnită a locului, Bucovina nu încetează sa mă uimească. Sub săracia năruitoare, mânăstirile din nordul Moldovei ascund încă multe secrete ce se cuvin a fi scoase la lumină; dacă se poate - înainte de a se pierde pentru totdeauna. Iar două din ele, păstrate cu străşnicie de monahii batrani, sunt chiar tehnica şi ritualul mistic ce au insoţit, sute de ani, găsirea lemnului de rezonanţă şi transformarea lui în receptacole născătoare de sunete şi acorduri armonice. Dumnezeul meu personal (logic, de necuprins cu mintea mea, dar perfect înglobabil in haosul ludic ce mă defineşte în orice tip de abordare,) sălăşluieste în perfecţiunea unor sonoritaţi primordiale, spre care tindem mereu, fără a le atinge vreodată.

Nu le-atingem - nu le-atingem, dar nici nu renunţăm a le căuta. Poate vrea vreunul dintre voi cumva. Dacă da, să m-anunţe şi pe mine ca să-i ard o joardie peste cur şi să vezi ce sunet primordial produce!