Rămăsese SiLiJaSt

2011 a fost un an dat în. Din păcate, am avut o vânătaie foarte frumoasă, cu vârste galben violacee, din păcate detotdefinitiv pierdută’n neamintire când căscam gura la Picolomina, îmi lovisem scurt fibula de-o bordură nouă pe-o alee veche şi am uitat să-mi scot mobilul ca s-azvârl în amintire acea piele de deasupra fibulei, mă înnebunise aroma aia care există într-un an doar când într-o seară târzie dintr-o vară târzie apare o briză uşoară, doar într-o seară în care vara devine şi e, moale şi bleg răcoroasă, de mergeam ca plutind toţi trei, eram deja ameţit aşadar când mi s-a'necat orice rămasă atenţie şi am rămas cu ochiul la un zâmbet cu gust de miere de salcâm, boia şi piper verde, era un zâmbet atât de mic încât era un zâmbet acordat cu sfârcurile mele, zâmbet absent care mi-a amintit cum o fată anorexică mi-a spus cum mă urăşte pentru că mijlocul şi şoldurile mele erau atât de mici, atât de înguste, încât ea se tăia în ele când voia să mă mângâie, dar am uitat şi de asta, am uitat de orice când am rămas cu ochiul la zâmbetul Picolominei şi am uitat mut fericit. de orice altceva. Şi am să mă mai simt nostalgic şi altădată şi trist zâmbitor şi tandru mirat şi altădată, chiar aşa cum simt că mă simt acum. Absent.

 Photo © Livia Stefan via Sylvie Jardinier

Miraj

e tare simplu ce se-ntâmplă, e 
sensul vid, e planul clar, nu-i 
vesel, nu e trist, e peisaj fără
copaci, doar ierburile ofilite se
zăresc la orizont, acolo-s eu şi
azi e-o zi ca foamea fără pâine,
ca-n orice alte ieri sau mâine, e 
un hiatus, ne-ntâmplare ca un dar,
e ca la dărâmarea unui ultim gard, 
masacrul de la Stalingrad, îmi e
în larynx, în plămâni, în esofag,
şi behăi, scuip şi fornăi, mormăi,
acum sunt gheaţă şi pe urmă ard,
tuşesc mirat şi nu-mi mai pasă, 
şi în absenţa mea-mi sunt vesel
sunt plictisit şi-n plictiseală hârâi,
sunt încă viu, nimic e-adevărat
şi totul nu e realitate, nu înţeleg
şi nu explic şi n-am de dat,
nu am de luat, nu vreau să 
te aud, nu vreau să mă asculţi, 
sunt mulţi şi fiecare mi-este
singur, nu-ţi sunt prezent,
nu-mi eşti absent, sunt un
miraj visat de ebenist şi-i
tare simplu ce se-ntâmplă.

Deplin

"Massacre of the Innocents"

Art Gallery of Ontario

Peter Paul Rubens

1611 – 1612 

¤

Delir peristil pesimismului spart,

decupare de sine'n măcel

pestilent, nimeni de cart

în nopţi brigantine,

amoc tactil

macerându-mă lent,

decis pertinent.

Însumi mulţi deplin ne'nţeleşi, 

perverse hoarde de gânduri 

moi mă mângâie  abraziv 

pe genunchi, când tu îmi 

explici în mii de feluri, 

de ce nu pot fi 

abstinent la cei mulţi, 

nevoie de oameni.

Eu şi Serghei

Dimineaţă. Nu mai ploua. Am văzut ultimele ştiri despre inundaţii şi ostenit, m-am culcat. Şi nu ştiu când spre unde, am visat. Un vis închegat. Aşa cum trebuie. Nemascat. Da. Un vis cu Serghei. Serghei Mizil. Din punctul lui de vedere, dar, şi dinafara sa. Serghei a dat indicii 3 zile, ici, colo, sec, sobru, a anunţat că are de făcut şi va face, mari dezvăluiri. A anunţat televiziunile şi radiourile că va lăsa băşcălia acască. Şi, a convocat o conferinţă de presă, despre care a indicat, că va fi, ceva neobişnuit şi, demult aşteptat. Ca să detalieze, a spus la Antena 1: 

"Mâine, la Hotel Novotel, de la ora 17:30, în sala de conferinţe Lyon, veţi afla ceva viu, ceva clar şi adevărat. Va fi ceea ce voi toţi, cei din mass media, în cele mai adânci şi ascunse cotoloane din sufletele voastre, dintotdeauna aţi visat şi sperat. Chem media de ştiri, media tabloidă, media sportivă. Şi mai chem şi televiziunile creştine". 

Şi, a doua zi, era miercuri. Şi au venit. Să-l audă. Să se râdă. Să facă ceva rating. Şi, eventual, să fie uimiţi. Au venit Alfa Omega TV, Antena 1, Antena 3, B1TV, Credo TV, DIGI 24, Euforia TV, GSP TV, Inedit TV, Kanal D, Naşul TV, Naţional TV,  Neptun TV, Prima TV, ProTV, Realitatea TV, România TV, Speranţa TV,  Trinitas TV. Şi, pe măsura cestorlalţi, au venit şi ceilalţi: oameni din mai toate staţiile radio FM din Bucureşti. Abia s-au înghesuit în Sala Lyon. Era cald ca dracu, umed până la jilăveala cleioasă a slinului. Era 17:28. Serghei apare pe uşa din dreapta, cu un pahar de apă'n mâna stângă şi-o cruce mare de lemn în dreapta. Se aude din sală o'ntrebare hăhită:

"Un'ţi-e whiskey'ul Mizil?!?" 

Ochii lui Serghei privesc în gol şi totuşi răspunde instantaneu: 

"La mă-ta acas' că poate'ţi face'un frate mai puţin strâmb cu sectoristu!" 

Izbucneşte-o hăhăială generală până când Serghei dă de 3 ori cu dosul crucii de blatul biroului tip IKEA. Blatul biroului e plin până la refuz cu microfoane. În urma zgomotului asurzitor şi-a tacerii ce-i urmeză Serghei spune:

" - Ia! GATA! Gura toată lumea. Gata. Ţiganul filozof a murit. Românul tatuat n-a existat. Toată băşcălia, toate beţiile şi curvele nu s-au întâmplat. E ca şi cum, totul începe aici şi acum. Azi, v-am chemat pe toţi din două motive, fiecare, de neuitat. Am anunţat şi v-am chemat la această conferinţă de presă pentru a vă dezvălui ... Dar veţi vedea. Veţi auzi şi veţi vedea. Şi, celălalt motiv, ca să vă zic o poezie, c-am scris o poezie, a mea." 

Sala erupe în râs din nou şi Serghei îi surprinde din nou, trânteşte o singură dată, din scurt, dosul crucii de blatul biroului, asurzitor. Toţi tresar, tuturor le ţiuie urechile. 

"- BĂ!!! Voi v-aţi asumat total stupid idea asta cu râsul homeric - aţi înţeles fix în cur despre ce-i vorba - păi ce! l-a auzit vr'unu din voi pă Homer cum râdea!?! Din părţi! Aşa că mucles până termin ce-am de spus. Va să zică! Am scris un poem. Al meu. Eu. Şi vi-l zic vouă acum. I-auzi: 

[ Azi, am vânat. Voi desena o hartă vie pe cer. 

Voi înscrie toate punctele, teatrele, termele, 

orice circ, fiece cenotaf, totul, fără a uita ceva, 

voi înscrie, orice şansă de a uita, cu acest stylus. 

Genunchiul aburind al căprioarei. Ceaţă bleu ce

mă va călăuzi. Atât cât va fi. ] "

Serghei tace, îşi plimbă privirea peste cei din sală, tace, tac şi ceilalţi, apoi încep aplauzele, mai întâi sfielnic, ca scurse dintr-o uimire nelămurită, volumul şi cadenţa cresc, cresc, cresc, până vibrează pereţii'ntr-un ropot general de aplauze, râsete şi ovaţii. "Ei! Ăsta a fost poemul. Bun." mai zice Serghei, înainte să tacă aşteptând ca liniştea să revină. Încet, încet, revine. Apoi, Serghei, se ridică'n picioare, împinge scaunu'n spate, bea apa din pahar, răsuflă adânc, îşi lasă ochii dintr-odată grei să ţintească pe rând spre fiecare chip din sala ticsită,spre ochii fiecăruia, îşi duce arătătorul la buze, şi, reâncepe vorbi:

"Sunt aici. Acu'. Cu voi. Şi prin voi, cu toţi. Ceilalţi români. Cred. Sper. Vreau. Eu. Dezvăluiri. Mda. Ce vă dezvălui? I-am ştiut mereu. I-am văzut mereu. I-am urmărit mereu. mai întâi pen'că era situaţia zilnică prin ceea ce făcea şi ceea ce era bătrânu' meu. Ş'apoi şi eu. De capu' meu. I-am ştiut şi văzut mereu. Mereu la fel, mereu aceiaşi, din aceeaşi rasă, specie, din acelaşi neam nesfârşit. Mereu. I-am ştiut şi-i ştiu şi azi. I-am văzut şi-i văd. I-am şi îi, urmăresc. Mereu. Fără oprire, fără orbire, cu răbdare. Îi aud. Îi văd. Îi ştiu. Mereu. Eu. Ei sunt mereu. Ei au fost şi sunt aici. Vouă vă dau firimituri boite'n căcat. Ălorlalţi, turmei, le lasă praful de pe tobă şi-i ţin afundaţi pân la gât în căcat. V-o meritaţi. Toţi v-o meritaţi. Acum. Aici. Eu. Mi s-a acrit m-am săturat mi s-a luat. V-am pupat!"

Serghei, se ridică din scaun, scoate ostenit de sub cămaşa 
denim un pistol şi-şi trage-un glonţ în cap. ...

Cunoaşteţi frântura aceea perfectă de clipă'ntre vis şi trezie? 

Fluid, m-am trezit revigorat. Totul părea bine aşezat. Apoi, 

am zâmbit şi m-am întristat.

Photo source ©  jurnalul.ro şi evz.ro

Tchenghiz Khan Kin Gig Cum

creamy  creep crop lemming style trip

se ia aminte la cele propuse, se inspiră pe fanta
de'ntuneric un ritual de calmare, se cuprind impuse
clarităţi şi reflexii în stare, se deschide uşa'n
blazaj ca o vie adormire, se cade să simţi emoţii
reduse când se parcheză zâmbet pe chip la intrare,
se zvârl'hanţele'n volute compuse, se triangulează
vectorii a şanse'n urcare, se ia o femeie şi'atent
se dilată prin tehnologii digitale, se ia aminte la
a doua femeie purtând buze şi limbă ca arme letale,
se cedează protuberal mediana sinelui la meşteşugul
lavei subpalatale, se oftează scurt, se lasă şenal
lapţilor ce a doua femeie în prima femeie va prăvăli,
se pare că asta e tot, asta fiind monta orală, nimic
special, pentru mai puţin de o oră ţi-ai oferit sec
iluzia că încă mai ştii respira, un ceas mai departe
degetele tale vor croi din nou noi poeme - manuhiri.

manuhiri
- maori

(noun) visitor, guest.
* He tangata atawhai nui ia ki te tāpae kai ki ngā tāngata katoa me ka tae ki tōna kāinga; e kore rawa hoki e tukua e ia te tiramanuhiri kia haere ana, āpānoa kia takoto he hākari māna ki ia tangata ki ia tangata o rātou, te iti me te rahi *

(TWMNT 21/4/1874 :95).

[ / He was a generous person who provided food to everybody if they visited his village; he would never ever let a party of visitors leave until he had laid out a feast for each person, whether of lowly status or of importance. ]

föhn wind

( "earthquake '92" - Cum incipere ortus Pullus vorsum Noomis)

 

lăptos 

vineţie

imprescriptibil 

frumoasă răscroit 

răcoroasă'n arşiţa nopţii 

gresia delfinariului un vis. un 

zumzet metalic vibraj în creştet 

şi gust de cenuşă te trezesc, te ridică,

te-aduc la fereastră, aleea de jos mult prea 

lungă, perfectă'i tăcerea în jur şi-n tine eşti surd

şi mut în dosul ferestrei, e-o clipă ce nu se termină, 

n-ai temeri şi-n tine e vuiet şi straniu şi-aştepţi în ritm 

dextrogir, tăcerea'n piept un munte şi inima'ţi bubuie-a 

vaier, de sus, definit, de departe o vezi cum vine, o vezi 

cum ţinteşte privirea'nainte făr'a privi, e-o pendulare 

vie orizontală ce ştie unde ajunge fără-a zări, vine 

în rochie neagră paşi umeri şi şolduri gilsaj fluid 

cumva arcuiesc fiindul în juru-i nu îl despică,

moale'nvelind-o aerul nopţii vibrează-n 

firave sclipiri, ca'ntr'o cochilie levogiră 

unde-o aştepţi, o clipă ne'ntreruptă 

cu tine-nlăuntru-i, totu'i o clipă, 

cumva te aştepţi la tot ce-o să 

fie, iată - curbează spaţiul în 

juru-i şi'n urmă'l 

prelinge 

venind.

***

vine în 

freamăt

vine a vară 

precară şi-a 

noapte încinsă 

vine întins ajunge 

aşteaptă întinsă lipsită 

de zâmbet şi fuţi. şi vine 

cutremurul şi fuţi fuţi fuţi, 

toate se mişcă ea se mişcă 

şi toate cad şi ea cade aşa cum 

se cade tot ce e-n jur tot se cutremură 

ea se cutremură şi cade în sine se-agaţă 

de tine şi-afară e vuiet şi straniu şi vaier şi 

strigătul ei se sparge în vaier în tine e vuiet 

în tine e straniu, v-adumbriţi dimpreună. în 

fine, în jur nu mai e moarte şi-aievea în 

tine striveşte zâmbetul ei tot ce e 

frică, nemiruire de clipă şi sine ea 

pleacă şi nu, nu, nu, stai, adăşti 

şi tot nu pricepi, de ce.

te trezeşti.

poem basoreliefat de protuberanţa din tavan - 04.03.77

 

Levogyre Laffoley Paul

Seismic Map R

Dextrogyre 

Arianta Arbustorum

Braunau 1968

DUE DID

by Xiron Xin Marian (FB Notes) 

Dislike This Like, Displace This Place, 

 Disrupt This Rapt, Make Way, Make 

 Way 4 Yourself, Get Out Of Your Own 

Shroud And Shout Out Your Self, Start 

Building Your Tree, Uprise Biting And 

Uncease Riding The Ride, Breathe 

And Become Embodied Poem Within 

The Poem I Did, Be Living Soul Of It, 

Your Hate Keep As An Armour Against 

Me, Be Proud, The Instant I'll Stop 

Writing This Is When I'll Vanish For 

You, That's When I'll Die And You'll 

Be All Free, I Died.

2011 Arnold Sports Festival: Top 3 Women's - Alina Popa

Alina Popa

Alina Popa – Zurich, Switzerland. 5-6, 163 pounds.

Romanian-born Alina Popa brings to the bodybuilding stage what the European judging community refers to as ‘ideal harmony’. And when Popa made her pro debut at last year’s Ms. International, she left everyone understanding exactly what that meant. Her eighth-place finish at the 2010 Ms. International notwithstanding, Alina Popa possesses an idyllic level of muscular proportion and genetic gifts that make her a certifiable future star – and perhaps sooner, rather than later.

Competing sparingly to make what she feels are the necessary changes to craft the best possible physique, Popa – who is still relatively young in her early 30’s - won the heavyweight and overall 2008 IFBB World Amateur Championship titles.

Before moving to Switzerland, Popa won the Romanian National title in 2003 and was a silver medalist at the 2004 IFBB European Championships. If the post-contest buzz at last year’s Ms. International is any indication as to her potential at an event of this prestige, Alina Popa can quickly become a much more familiar name among the top finishers.





Alina Popa de fredd2220

Alina Popa de fredd2220