Despre Poezie şi Comentariile Asupra Sa

***

Cum Xiron a binevoit să întârzie în a admira Rodopii,

Gerizu ,s-a mulţumit să răbufnească spre Temugin

fâşia de cergă miţoasă ce'l road'ntre deştele minţii.

S-o luăm "păcătoşeşte" ţărane:

* [ s-o luăm apostoleşte: mai întîi, observ că operaţi o falsă şi minimalizatoare separaţie între cititori: cititori buni, adică, cei care consumă genul de poezie gîndit de voi, numai de voi, adică cei mai legitimi deţinători de reţete componostice; şi, cititori, cumva subdotaţi intelectual şi perceptiv, dar, mai ales afectiv, care, eventual, ar credita, cu timpul lor preţios, genul de texte de mai sus, text care v-a stîrnit vouă apetitul critic. ] - alde Adi Oros cu z din w.

...

* Mi se rup diverse părţi din nepăsare şi faţă de unii şi spate de ceilalţi; de fapt mi se cam rupe de toţi scriitorii şi de toţi criticii, aşadar, inclusiv de cei care sunt eu; ceea ce chiar ma polenizează

îndeajuns în pistilul blazării încât să-i folosesc drept retro-principii ortopedice literare şi sub-orteze textuale atât pe unii cât şi pe ceilalţi.

* Pluri-Faza asta bovină cu cei buni şi cei răi, cei dulci şi cei amari, cei intuitivi şi cei "tânguitivi" este o mizerie absolut sterilă, oricât de tricksterian multicolor dubitativă ar fi.

* Mi se rupe şi de replică pen' că tu nu ai produs, eu nu am produs, noi nu am produs, vreun cutremur aparadigmaial care să fi justificat existenţa unei replici, a oricărei replici.

Tot ceea ce punem-puim sub propriile texte ori (nu "mai ales" ci, deopotrivă perinicios) sub textele altora se circumscrie unei singure abordări trans-expresionale: FRECĂŢEI!

* Chiar şi ... ori Mai Ales şi ... ceea ce pun-puiesc eu urmare a unei hulpav-voluntare micţionării a Ars Commentariei mele cea stupid emergând din clinchete ideatice ce riscă a confirma nu CĂ ci CUM sunt genial în mod absolut inutil. 

* Toate acestea pentru că acolo unde Textul e Apriori TASK,

 comentariile adiacente's în majoritate Aposteriori FLEAŞK.

 

- Comparativ cu toate aceste fredegonde sterile apărând sub orice text, Sticla de Gin e un Corp Gol DOAR după ce îţi oferă esenţa trupului său.

  

***

Fără Nord

punct transcardinal - un cameraman râde, ilizibile saturnalii,

strada eforie, nesfârşit festival, ia un snikers dan, ziua în care

mor peştii e mereu, cinematecarii ce nu ies la pensie, irji
menzel despre atâta linişte încât auzi ciocârlia pe sârmă,
saşa heifitz plimbă doamna care plimbă căţelu, şi-a cam
băgat picioarele'n căinţă cinghiz, burează cald peste o
lumină sepia, peste'nceputuri sfârşitele vise, puncte de
sutură sunt eliberate de fire, fire de sânge se scurg din
fiinţă, 3, 2, 1, sunt mr. pink, mr. yellow, mr. black,
secunde, 4, 5, 6, smith & wesson, parabellum,
colt, mă privesc oarecum visător, lawrence, 7 grade
celsius sub stâlpii înţelepciunii, mâna grea a bunicului,
mâna pe un şold gol e a mea, mi-e caldă pe umăr o
mână uşoară, mă trezesc, ultima noapte cu inga, mă
trezesc, despicare, am plecat la 5 dimineaţa, am
lăsat-o dormind, umezeală cu gust de cenuşă ce
urât era în bruxelles, peste 5 ore îşi va despica
jugulara'nainte să sară de la balconul hotelului,
eu în bistroul din faţa bursei, telefonul helgăi
la prânz, totul se sparge concentric, tăcere
în haga, insbruck, vientiane, în londra, berlin,
în nisa, în bucureşti e piaţa unde l-au urcat
pe mugur în scrânciob, erau un protest,

oraţii, o dubă, corpul lui mugur arcuit
ca un lemn de corn, mă trezesc, vreau
să adorm.