Tu! Acela de colo! Eşti
Vei fi, umbra unui solo.
Vino! Vei ţine microfonul
celui ce cuvântă, el n'are
mâini, el doar cântă.
Ţin mâna dreaptă'n cel mai
gol buzunar, ţin mâna stângă'n
cel mai gol buzunar, cu grijă,
să nu-mi cadă din ele vreun
dar.
Abrevieri, abrevieri, adânc, atent,
cântăm toţi ca nişte vieri, cântăm
cuvinte despre care nu avem
ştiinţă, versuri care doar ne
cad în fiinţă.
Vorbesc despre mine la plural,
undeva pe ţărmurile mări Aral,
mi s-a spart întregul în părţi,
alerg de-atunci într-una,
mereu, nu mai reuşesc
să întregesc 4 în eu.
Nimic din ce spun va ajunge în
cărţi, rostul e altul, asta mie îmi
e, doar un fel de căinţă,
nemişcarea asemeni
îmi e, vector viral.
Tu, acesta de-aici, doar priveşti, cum
noi plecăm către eu, într-acolo
plecăm într-una, mereu, făr'a
ajunge. Inutil elocinţă, azi,
bunul simţ nu are voinţă.
Poveşti. Cu grijă, tac.
