Pagini

vineri, 4 decembrie 2015

Slobbered Black Miscellanea

Simplul nu e ceea ce crezi - Timpul. Nu e ceea ce vezi, lumea din jur. Nu e limita subţire dintre pur şi impur. Simplul nu e clipa când simţi hău. Nu e strâmtoarea dintre bine şi rău. Nu e radiant miracol sau normal receptacul, nici aceptare în hăruire sau mirare în fericire, nici măcar credinţa păstrată mereu. Nu-i tot sau nimic, aici sau acolo, nu-i o pretutindeni sau un nicăieri, nici măcar altcând, atunci, azi sau ieri. Simplul nu e ceea ce pleacă, nici ce rămâne, ceea ce dărui sau ceea ce nărui, scrijeli sau vărui. Simplul nu cere sânge, sacrificiu, viaţă sau moarte,nu e supliciu pentru evreu, musulman sau creştin, nu-i moft sau capriciu. Simplul, nimic din toate astea nu e, e Simplul Dumnezeu perfectul simplu, sau, sunt eu.


Nu era o dramă sau un
mister, nu era ceva tragic,
ele mureau după clipa în
care soseau, după ce trăiau
doar în clipa'n care minţile
mele le gândeau, după ce
eu muream până în clipa
în care soseau şi'nviam în
clipa'n care ele mureau.
Am un cerc de versuri,
am un triunghi de versuri,
am un pătrat de versuri,
am un cub de versuri,
am o sferă de versuri,
am un spaţiu de versuri,
am un timp de versuri,
am o rază de versuri,
am un unghi de versuri,
am o latură de versuri,
am o diagonală de versuri,
am un diametru de versuri,
am un volum de versuri,
am un punct de versuri
nu le voi publica vreodată,
nu aşa cum s-a legendat
clişeul, nu doar din principiu
şi nu doar din instinct,
nu vreodată, sunt doar
mulţumit că lumea
este înţelegătoare.

duminică, 10 mai 2015

SCHLITZ TRAUM


(Panotarea poemului în care Schlitz şopteşte
un poem despre cum se simte un poem)

¤

Nu-i ca de obicei azi; deloc.
De obicei, după ce termini de
gândit, mergi să bei, mergi
şi mergi, mergi şi ajungi. Alegi
tot ce-i mai bun din ofertă, 
cum ar fi o masă, două mese,
scaune, scrumiere, de obicei
prima bere'nainte s-apuci să 
vezi sticla sau halba, asta-i 
treaba cu setea, te grăbeşte,
pe urmă da, poţi să te aşezi,
acum poţi spune c-ai ajuns.

¤

De obicei, după ce-ai ajuns,
bei. Bei alea-alea, ţi se 
mişcă buzele cantr-un fim 
mut, n-auzi, da chiar nimic,
eşti surd, bei şi bei, singur
sau singur cu alţii, grăbit, hai 
că mai e mult până departe,
3, 5, 7 beri, uite că oamenii
vorbesc, vorbesc şi nu-i auzi,
intră ş-un gin, două, ţigare,
ţigare, podeaua pare că apune,
podeaua spune clar stai pe
loc, 9, 11 beri, o fi primăvară, 
o fi ceva în aer, mai multe 
tavane întrepătrunse, brusc
auzi, auzi cum îţi crapă urechea 
de-atâta vorbă şi zumzet,
simţi cum îţi intră fumu-n 
urechi prin mii de fisuri, aia e.

¤

Ba nu! Nu-i aia. De obicei 
bei 3, 5, 7 beri şi-o iei spre
pisuar. De obicei mergi acolo
deschizi şliţul cu stânga şi
ţi-o scoţi. Apoi te pişi. Nu Nu
chiar aşa; nu doar atât. Vrei 
să ieşi şi te izbeşte evidenţa: 
urmează runda a doua. Schimbi
şi cauţi o nouă izbăvire. De
obicei schimbi degetele, mâna,
gândirea cu celelalte, ţi-o ţii 
cu stânga şi cu dreapta-n faţă
juma ridicată te sprijini de zid.

¤

De obicei. Azi e azi. Ai 
repetat tot ritualul pe-ndelete, 
minus punctul cardinal ales. 
Azi, "de obicei" ăla, s-a luat,
s-a supt, şi s-a dus dracu-n
alte-alea'n damful de clor din
budă. Azi ai scos-o şi te-ai 
sprijinit cu stânga pe peretele
din faţă, dinaite, dinspre 
frunte, cum n-ar fi de obicei.
Pişi. Pe-ndelete. Şi undeva 
e bine. Oftezi, eşti seren, 
e bine şi undeva'n faţă-lateral
lângă mâna de sprijin e clipa 
în care îngheţi. Uaai-mammă!
Înghukm!!!! Deasupra mâini,
Acolo-acolo! Acolo ... e-aceea!

¤ 

Acolo'i o muscă, aceea-i o muscă,
simţi pieptul dilatat dintr-odată,
subit eşti statuie alungată din timp.
Eşti îngheţat şi-ngheţi şi mai mult
şi tare te-ncearcă tristeţea şi nici
nu mai simţi dacă încă respiri. De
obicei ţi-o scuturi. Azi ai uitat. De
obicei chiar nu-ţi pasă cine mai eşti, 
câţi şi unde mai eşti- Dar azi se 
întâmplă. Lucruri noi. Te uiţi la 
muscă, e-un pub oarecare, o lume
lălâie, o clipă prăfoasă, un sens
depărtat oarecare, dacă-i plantată
o micro-cameră-n perete fix sub
musca lăţită?!? Dacă!!!

¤ 

E clar: ăştia te urmăresc. Şi faci
scurt cu ochiul. Preventiv. Spre
ea, dânsa, martir domnia sa. Musca 
ta. Şi ai grijă să fie doar o treime
de zâmbet- Phfuu! Tot ce voiai e
clar nesubtil - o noapte de beţie,
totu-i neclar şi clar e nimic şi 
biunivoc e o chestie mare şi tare
în lumi paralele, atunci când. Uite
musca îţi spui, storcită, ai revenit
în lumea asta, aici şi acum, suferi 
ca un câine orb şi rebegit de frig.
Apoi, stai şi te gândeşti, de mult nu 
se mai găseşte mastică pe piaţă, 
ginu' tău s-a dus dracu' - l-ai pişat,
te vei întoarce la masă - decizi.

¤ 

Umerii tăi dau de pereţi, a-ha aveau
dreptate-n clipu' ăla şi strămoşii noştri
n-aveau habar de synthpop - gândeşti
cele două deodată, seren dintr-odată,
ei sunt, au fost şi rămân cei ce ştiau 
să şi-o ţină şi scuture-ţi spui, nu cazi, 
nu cazi, nu cazi, ai căzut, te-agăţi de 
ceva, te prelingi în sus, te-aţii de 
robineţi, te speli pe mâini pe-ndelete
şi ieşi încruntat şi vivace din budă,
voiai ceva, trebuia ceva, da, ştii: te
vei întoarce la masă. Acesta-i paharul
tău, acela-i paharul lui, celălalt este
paharul celuilalt, ăstălalt e tot al tău, 
hop! ai dat cu capu' de masă, ăsta ar 
fi trebuit să fie-nceputul, de obicei nu 
te-ntrebi unde se duc rândunelele
când mor, azi e marţi.

¤ 

Burniţa rece ca o absentă nepăsare, 
Toni Schlitz umblă pe stradă 
hiperventilând încântare, 
dinafara lumii din jur, un 
poem dat dracu'n gând stă 
să-i cadă, cuvânt cu cuvânt, 
după cum urmează: