BD'ul "Ultimele zile ale lui Stefan Zweig" lansat de Casa Casterman în dimineaţa zilei de 22 februarie 2012, fascicol cu 86 de planşe armonios adaptate de Laurent Seksik după propriul său best-seller, grandios cursive datorită fantomaticelor desene colorat grapheiate de Guillaume Sorel, ajuns în posesia mea în seara aceleiaşi zile, acum 2 ani, în clipa perfect potrivită, de ziua mea. Revenită dintr-o vacanţă'n Bretania, dintr-o librărie din Lannion, Armina, mi-a adus acel "ceva" vizual în care am dat de un Zweig eliberat în legendă, aşa cum făr'să ştiu şi bănuiesc, tindeam, visam, voiam să văd, în toţi anii în care am fost strivit de dimensiunea dezintegrării sale. Împins de diverse, mărunte nevoi, am "măritat" albumul pe 16 paie-13 scame. Apropierea aniversării noastre comune mă Obligă (underlined) să prezint totuşi câteva frânturi din splendoarea acelui "Graphic Novel". Tot ce-am putut face a fost să "culeg" un slide de la vernisajul expoziţiei Guillaume Sorel în care autorul, la rândul său în impas financiar la acea dată, şi-a scos la vânzare planşele originale care au fost folosite la ilustrarea BD'ului sus indicat (!!!). Therefore...
Zâmbet.
Sugarul pune Mâna.
Acolo, Sânul Mamei.
Nichita N-a'Nţeles:
Poetul, ca şi Soldatul,
Omoară primul Om.
Primul pe care Pune
Mâna - Pe Sine.
Surâs.
