Se presupune că Măreţul Ashoka a profeţit toate astea
oblânc timpului evoluţie’n mirare pentru că habar n’a
avut munch – se poate zbiera mut mult mai adânc, limba
albastră zbucnind’nafar’năuntru ca un sobru excitator
ofidian evadat din terrarium pentru visare, cunoscătorii
pot decela un cool-bull-bollock în KillBillTrei – orice chibiţ
poate fi ponderat între fraze, nu de alţii ci aşa, de la sine
şi nu mai contează că poate din moment ce recomandări
felurite’aşteaptă’n recycle bin, câteva şoapte’ngroşate de
throat std amintesc curioşilor de-o anume colaterală – un
ghemotoc de xin-chewing-gum mestecat găsit în Bedlam,
era şi hârtiuţa ceea’ngălbănită răscitită de destui martori,
dar, cineva a furat-o mai târziu din tate art gallery şi chiar
‘nainte de declanşarea oricărei anchete un vânzător de
hena din soho a primit biletul cafeniu pe care erau trecute
longitudinea şi latitudinea unui şemineu din Trastevere.
‘Năuntru-i era perfect curat cu excepţia colţului unde se
vedea o grămăjoară de cenuşă despre care oricine putea
înţelege că e fină fără a înţelege dececumşicând. Şi dacă
eliminăm dubiile din jur logica sugera că o forţă nenumită
incinerase hârtiuţa ceea’ngălbenită, cu-atât mai mult cu
cât ţintind în gol o privire hăituită, ghemuit lângă şemineu,
Aurel-imigrant-ilegal relua în loop acelaşi sec advertorial
warning: “Cea mai dominantă chewing-gum e-atunci când
gustul any-mint e-atât de accelerat încât simţi cum moare
subliminal orgasmic papila şi mintea ta postulează cursiv:
Dementă-i dulceaţa din mentă!” Pân’la urmă n-au mai aflat
alte detalii, toţi martorii afacerii Bedlam şi-au dat seama că
nu-şi pot aminti ce scria pe hârtiuţa ceea’ngălbenită, apoi,
vechea casă din Trastevere se prăbuşi brusc precum cea
din Centrul Vechi, familia şi-a recuperat bolândul cu privire
hăituită şi l-a internat la Voila. Între timp, au mai fost câteva
furtuni de vară, o ţară’ntreagă (de preferinţă Anglia dar se
poate şi România) s-a îngrozit după ce un tânăr a intrat cu
maşina în lac şi s-a masturbat pe’ndelete pe capotă în timp
ce maşina se scufunda iar el se’neca şi murea, dimineţile
s-ar fi putut auzi cum se trezeau gureşe la viaţă păsările’n
copacii insulelor Chororo Yguasu deasupra gurilor Iguaçu,
dar, nu, căci toţi ornitologii aveau motive să caute ultimul
quetzalli verde pe Paranapanema, parcagii din Yokohama
primeau lunar frumoase burse de studii de la mogulii celor
din Bucureşti şi deasupra a tot şi toate vibra acut cum el,
Aurel-fost-imigrant-ilegal, chiar el, sibarit Aurel, câtă, câtă,
câtă abisală disperare! Zgomot nesfârşit, zbierete’alungite
a nefireşti spaime concluzive, prezenţă dimpreună cu şi-n
cea a celorlalţi dilii, doctori şi pacienţi. El şi ceilalţi hoardă
surdă’n jur, acord panmundan – pestilenţial răgetul comun
al hoardei încinse’n hohot homeric savurându-te’ngheţat
în copac în zbiarăt perpetuu, eheei Aurele! Ai medicaţie pe
sponci, da: de 2 lei xilină 3 picături’tr-o pipetă zilnic, când
te cheamă Aurel te cheamă Aurel şi zbieri aburcat într-un
vârf de copac langa’n nexus NuNuNuNuNuNuuuu! Gândul
că tu nu mai eşti tu, celălalt pleacă orb, vrei să mergi cu el,
full mind-black-out, te zbaţi, te zbaţi stânga-dreapta-jos-sus,
omuşoru’i de-acord cu tine că nu eşti, nu eşti, nu eşti p’aici,
12 VIPs laughin’as hell, grinning doctors spinning, mingled
voices, îh! ci mari’şî multî’i atâtă mizărie! ti furnici şî streapizi
numa’ cân’i'auzi şâţ’furnicî’n orechi ‘n’arcuşu’groazii lipsit dă
sacâz, moartea. Fără preget, fără’ndoială, te descentrezi şi
recentrezi Aurele, dincolo de care, dincolo de toate, tu chiar,
tu chiar, tu chiar ai nevoie’ţi trebuie-meriţi, masaj cu finalizare.
(aia pe dreapta'i ... o xinchewinggummizare?)
