Profeţia Ashoka

Se presupune că Măreţul Ashoka a profeţit toate astea

oblânc timpului evoluţie’n mirare pentru că habar n’a

avut munch – se poate zbiera mut mult mai adânc, limba

albastră zbucnind’nafar’năuntru ca un sobru excitator

ofidian evadat din terrarium pentru visare, cunoscătorii

pot decela un cool-bull-bollock în KillBillTrei – orice chibiţ

poate fi ponderat între fraze, nu de alţii ci aşa, de la sine

şi nu mai contează că poate din moment ce recomandări

felurite’aşteaptă’n recycle bin, câteva şoapte’ngroşate de

throat std amintesc curioşilor de-o anume colaterală – un

ghemotoc de xin-chewing-gum mestecat găsit în Bedlam,

era şi hârtiuţa ceea’ngălbănită răscitită de destui martori,

dar, cineva a furat-o mai târziu din tate art gallery şi chiar

‘nainte de declanşarea oricărei anchete un vânzător de

hena din soho a primit biletul cafeniu pe care erau trecute

longitudinea şi latitudinea unui şemineu din Trastevere.

‘Năuntru-i era perfect curat cu excepţia colţului unde se

vedea o grămăjoară de cenuşă despre care oricine putea

înţelege că e fină fără a înţelege dececumşicând. Şi dacă

eliminăm dubiile din jur logica sugera că o forţă nenumită

incinerase hârtiuţa ceea’ngălbenită, cu-atât mai mult cu

cât ţintind în gol o privire hăituită, ghemuit lângă şemineu,

Aurel-imigrant-ilegal relua în loop acelaşi sec advertorial

warning: “Cea mai dominantă chewing-gum e-atunci când

gustul any-mint e-atât de accelerat încât simţi cum moare

subliminal orgasmic papila şi mintea ta postulează cursiv:

Dementă-i dulceaţa din mentă!” Pân’la urmă n-au mai aflat

alte detalii, toţi martorii afacerii Bedlam şi-au dat seama că

nu-şi pot aminti ce scria pe hârtiuţa ceea’ngălbenită, apoi,

vechea casă din Trastevere se prăbuşi brusc precum cea

din Centrul Vechi, familia şi-a recuperat bolândul cu privire

hăituită şi l-a internat la Voila. Între timp, au mai fost câteva

furtuni de vară, o ţară’ntreagă (de preferinţă Anglia dar se

poate şi România) s-a îngrozit după ce un tânăr a intrat cu

maşina în lac şi s-a masturbat pe’ndelete pe capotă în timp

ce maşina se scufunda iar el se’neca şi murea, dimineţile

s-ar fi putut auzi cum se trezeau gureşe la viaţă păsările’n

copacii insulelor Chororo Yguasu deasupra gurilor Iguaçu,

dar, nu, căci toţi ornitologii aveau motive să caute ultimul

quetzalli verde pe Paranapanema, parcagii din Yokohama

primeau lunar frumoase burse de studii de la mogulii celor

din Bucureşti şi deasupra a tot şi toate vibra acut cum el,

Aurel-fost-imigrant-ilegal, chiar el, sibarit Aurel, câtă, câtă,

câtă abisală disperare! Zgomot nesfârşit, zbierete’alungite

a nefireşti spaime concluzive, prezenţă dimpreună cu şi-n

cea a celorlalţi dilii, doctori şi pacienţi. El şi ceilalţi hoardă

surdă’n jur, acord panmundan – pestilenţial răgetul comun

al hoardei încinse’n hohot homeric savurându-te’ngheţat

în copac în zbiarăt perpetuu, eheei Aurele! Ai medicaţie pe

sponci, da: de 2 lei xilină 3 picături’tr-o pipetă zilnic, când

te cheamă Aurel te cheamă Aurel şi zbieri aburcat într-un

vârf de copac langa’n nexus NuNuNuNuNuNuuuu! Gândul

că tu nu mai eşti tu, celălalt pleacă orb, vrei să mergi cu el,

full mind-black-out, te zbaţi, te zbaţi stânga-dreapta-jos-sus,

omuşoru’i de-acord cu tine că nu eşti, nu eşti, nu eşti p’aici,

12 VIPs laughin’as hell, grinning doctors spinning, mingled

voices, îh! ci mari’şî multî’i atâtă mizărie! ti furnici şî streapizi

numa’ cân’i'auzi şâţ’furnicî’n orechi ‘n’arcuşu’groazii lipsit dă

sacâz, moartea. Fără preget, fără’ndoială, te descentrezi şi

recentrezi Aurele, dincolo de care, dincolo de toate, tu chiar,

tu chiar, tu chiar ai nevoie’ţi trebuie-meriţi, masaj cu finalizare.

(aia pe dreapta'i ... o xinchewinggummizare?)