Miraj

e tare simplu ce se-ntâmplă, e 
sensul vid, e planul clar, nu-i 
vesel, nu e trist, e peisaj fără
copaci, doar ierburile ofilite se
zăresc la orizont, acolo-s eu şi
azi e-o zi ca foamea fără pâine,
ca-n orice alte ieri sau mâine, e 
un hiatus, ne-ntâmplare ca un dar,
e ca la dărâmarea unui ultim gard, 
masacrul de la Stalingrad, îmi e
în larynx, în plămâni, în esofag,
şi behăi, scuip şi fornăi, mormăi,
acum sunt gheaţă şi pe urmă ard,
tuşesc mirat şi nu-mi mai pasă, 
şi în absenţa mea-mi sunt vesel
sunt plictisit şi-n plictiseală hârâi,
sunt încă viu, nimic e-adevărat
şi totul nu e realitate, nu înţeleg
şi nu explic şi n-am de dat,
nu am de luat, nu vreau să 
te aud, nu vreau să mă asculţi, 
sunt mulţi şi fiecare mi-este
singur, nu-ţi sunt prezent,
nu-mi eşti absent, sunt un
miraj visat de ebenist şi-i
tare simplu ce se-ntâmplă.

föhn wind

( "earthquake '92" - Cum incipere ortus Pullus vorsum Noomis)

 

lăptos 

vineţie

imprescriptibil 

frumoasă răscroit 

răcoroasă'n arşiţa nopţii 

gresia delfinariului un vis. un 

zumzet metalic vibraj în creştet 

şi gust de cenuşă te trezesc, te ridică,

te-aduc la fereastră, aleea de jos mult prea 

lungă, perfectă'i tăcerea în jur şi-n tine eşti surd

şi mut în dosul ferestrei, e-o clipă ce nu se termină, 

n-ai temeri şi-n tine e vuiet şi straniu şi-aştepţi în ritm 

dextrogir, tăcerea'n piept un munte şi inima'ţi bubuie-a 

vaier, de sus, definit, de departe o vezi cum vine, o vezi 

cum ţinteşte privirea'nainte făr'a privi, e-o pendulare 

vie orizontală ce ştie unde ajunge fără-a zări, vine 

în rochie neagră paşi umeri şi şolduri gilsaj fluid 

cumva arcuiesc fiindul în juru-i nu îl despică,

moale'nvelind-o aerul nopţii vibrează-n 

firave sclipiri, ca'ntr'o cochilie levogiră 

unde-o aştepţi, o clipă ne'ntreruptă 

cu tine-nlăuntru-i, totu'i o clipă, 

cumva te aştepţi la tot ce-o să 

fie, iată - curbează spaţiul în 

juru-i şi'n urmă'l 

prelinge 

venind.

***

vine în 

freamăt

vine a vară 

precară şi-a 

noapte încinsă 

vine întins ajunge 

aşteaptă întinsă lipsită 

de zâmbet şi fuţi. şi vine 

cutremurul şi fuţi fuţi fuţi, 

toate se mişcă ea se mişcă 

şi toate cad şi ea cade aşa cum 

se cade tot ce e-n jur tot se cutremură 

ea se cutremură şi cade în sine se-agaţă 

de tine şi-afară e vuiet şi straniu şi vaier şi 

strigătul ei se sparge în vaier în tine e vuiet 

în tine e straniu, v-adumbriţi dimpreună. în 

fine, în jur nu mai e moarte şi-aievea în 

tine striveşte zâmbetul ei tot ce e 

frică, nemiruire de clipă şi sine ea 

pleacă şi nu, nu, nu, stai, adăşti 

şi tot nu pricepi, de ce.

te trezeşti.

poem basoreliefat de protuberanţa din tavan - 04.03.77

 

Levogyre Laffoley Paul

Seismic Map R

Dextrogyre 

Arianta Arbustorum

Braunau 1968