Pagini

marți, 24 decembrie 2013

Fără Violenţă, Cuvântul ca Beznă în Lumină



Cuvântul. Cuvântul e ceea ce desparte Omul de Animal. Cuvântul e Adevăr sau Minciună. Cuvântul aduce speranţă sau disperare, bucurie sau tristeţe, iubire sau ură. Cuvântul e o trestie. Câmpii de trestii, vălurite de vântul gândurilor ce bântuie ori mântuie Omul. Cuvântul singur nu aduce înfrângere sau victorie în relaţia cu alt om, alţi oameni. Cuvântul singur farmecă şi aduce amăgirea dar nu convinge definitiv. Cuvântul singur sperie şi aduce îndoiala dar nu năruie definitiv. Cuvântul singur iscă dar nu alimentează visul de-o clipă, izvodeşte dar nu înalţă durabil. Cuvântul singur nu este, nu este îndeajuns. Căci viaţa cuvântului seacă iute şi tulpina sa se usucă grabnic şi mireasma sa se împrăştie dincolo de puterea vântului. Cuvântul poate fi un început izvoditor doar udat la rădăcina misterelor sale. Doar aşa poate cuvântul unuia, unora dobândi sacrosantă strălucire  şi sacerdoţială nevremelnicie în spiritul altuia, altora. Cuvântul trebuie cu migală şi fără preget întremat. Cu netrecătoarea apă vie a sângelui şi sângerării. Cu  netemătoarea miere a sacrificiului şi sacrificării. Cu tangibilitatea zguduitoare a morţii şi muririi pentru Idee. Căci dacă e dincolo de orice îndoială că nu există Victorie Finală, tot atât de neîndoielnic este că nu există Victorie Reală doar cu uzul cuvintelor. Nu, nu există Victorie a Omului contra Omului fără sânge sau/şi moarte. Sacrificiu. Fie a celor împotriva cărora care porneşte lupta pentru o idee, fie ale celor care pornesc lupta pentru o idee. Dar, cu sânge. Numai cu sânge. Apoi, numai apoi, după victorie, a fost, este, va fi întotdeauna timp de lacrimi, torţe, smirnă şi tămâie, Deopotrivă pentru învingători şi înfrânţi. Oricare ar fi cei ce-au învins şi cei învinşi,  oricâţi ar fi cei ce-au pierit şi cei ce-au trăit. Aşa a fost. Aşa este. Aşa va fi. Cuvântul-trestie e punct iniţial tensionat şi conţinut în sine însuşi. E Adevăr aşa cum îl vede, înţelege, gândeşte, rosteşte, Cel Ce O Face. Ideea, ideile din cuvinte, sunt, prin sensurile şi trimiterile spre factual, însăşi vigoarea primară ce declanşază vălurirea trestiilor-cuvinte. Dar, Nu Ajunge. Trebuie mai mult. Mereu. Cuvântul trebuie să atârne mai mult, altfel, vântul gândurilor îl va văluri şi vântura printre oameni şi deasupra treziei minţilor lor, până se vă împrăştia şi mistui în Nimic. Trebuie un Catalizator. Trebuie un principiu sacral deopotrivă declanşator, accelerator şi alimentator. Pentru idei, pentru făptuirea lor, pentru o ţintă, individuală sau generală, unitară sau plurală, pentru obţinerea lor, pentru existenţa lor vizibilă şi tangibilă, pentru Victorie trebuie Axul Central. Victoria a fost câştigată de-a lungul erelor, fie şi vremelnic, Doar Aşa. Sânge. Sacrificiu. Moarte. Pentru cei ce luptă, sau, pentru cei împotriva cărăra se luptă. Pentru Oricine, Oricând, Oriunde. Fără aceşti catalizatori, Cuvândul şi-ar întoarce lumina ideii în bezna propriului împrejur interior şi n-ar mai isca înluminarea întunericului dimprejurul exterior. Căci, fără Victoria înfăptuirii sale, Cuvântul nu mai poate fi lumină, Cuvântul se întoarce în bezna nimicului, Cuvântul devine bezna disperării şi întunericul blazării, Cuvântul topeşte Visul Omului în nepăsarea neputinciosului şi neputinţa nepăsătorului. Fără victorie Cuvântul te zideşte în nimicnicie. Victoria Reală cere Sânge Real, Sacrificii Reale. Căci, Victoria e Un Arbore lacom care are nevoie de sânge pentru a se ridica din ţărână. Iar fără violenţă ... oricine, oricâţi şi oricât ne-am fi dorit de-a lungul precedentelor 5 (cinci) milenii ...
NU EXISTĂ VICTORIE.

sâmbătă, 26 octombrie 2013

Jind

Tu! Acela de colo! Eşti
Vei fi, umbra unui solo. 
Vino! Vei ţine microfonul 
celui ce cuvântă, el n'are 
mâini, el doar cântă.

Ţin mâna dreaptă'n cel mai 
gol buzunar, ţin mâna stângă'n 
cel mai gol buzunar, cu grijă, 
să nu-mi cadă din ele vreun 
dar.

Abrevieri, abrevieri, adânc, atent,
cântăm toţi ca nişte vieri, cântăm
cuvinte despre care nu avem
ştiinţă, versuri care doar ne
cad în fiinţă.

Vorbesc despre mine la plural,
undeva pe ţărmurile mări Aral, 
mi s-a spart întregul în părţi,
alerg de-atunci într-una, 
mereu, nu mai reuşesc 
să întregesc 4 în eu.

Nimic din ce spun va ajunge în 
cărţi, rostul e altul, asta mie îmi 
e, doar un fel de căinţă, 
nemişcarea asemeni
îmi e, vector viral.

Tu, acesta de-aici, doar priveşti, cum 
noi plecăm către eu, într-acolo 
plecăm într-una, mereu, făr'a
ajunge. Inutil elocinţă, azi,
bunul simţ nu are voinţă.
Poveşti. Cu grijă, tac.


marți, 9 iulie 2013

Profeţia Ashoka

Se presupune că Măreţul Ashoka a profeţit toate astea

oblânc timpului evoluţie’n mirare pentru că habar n’a
avut munch – se poate zbiera mut mult mai adânc, limba
albastră zbucnind’nafar’năuntru ca un sobru excitator
ofidian evadat din terrarium pentru visare, cunoscătorii
pot decela un cool-bull-bollock în KillBillTrei – orice chibiţ
poate fi ponderat între fraze, nu de alţii ci aşa, de la sine
şi nu mai contează că poate din moment ce recomandări
felurite’aşteaptă’n recycle bin, câteva şoapte’ngroşate de
throat std amintesc curioşilor de-o anume colaterală – un
ghemotoc de xin-chewing-gum mestecat găsit în Bedlam,
era şi hârtiuţa ceea’ngălbănită răscitită de destui martori,
dar, cineva a furat-o mai târziu din tate art gallery şi chiar
‘nainte de declanşarea oricărei anchete un vânzător de
hena din soho a primit biletul cafeniu pe care erau trecute
longitudinea şi latitudinea unui şemineu din Trastevere.
‘Năuntru-i era perfect curat cu excepţia colţului unde se
vedea o grămăjoară de cenuşă despre care oricine putea
înţelege că e fină fără a înţelege dececumşicând. Şi dacă
eliminăm dubiile din jur logica sugera că o forţă nenumită
incinerase hârtiuţa ceea’ngălbenită, cu-atât mai mult cu
cât ţintind în gol o privire hăituită, ghemuit lângă şemineu,
Aurel-imigrant-ilegal relua în loop acelaşi sec advertorial
warning: “Cea mai dominantă chewing-gum e-atunci când
gustul any-mint e-atât de accelerat încât simţi cum moare
subliminal orgasmic papila şi mintea ta postulează cursiv:
Dementă-i dulceaţa din mentă!” Pân’la urmă n-au mai aflat
alte detalii, toţi martorii afacerii Bedlam şi-au dat seama că
nu-şi pot aminti ce scria pe hârtiuţa ceea’ngălbenită, apoi,
vechea casă din Trastevere se prăbuşi brusc precum cea
din Centrul Vechi, familia şi-a recuperat bolândul cu privire
hăituită şi l-a internat la Voila. Între timp, au mai fost câteva
furtuni de vară, o ţară’ntreagă (de preferinţă Anglia dar se
poate şi România) s-a îngrozit după ce un tânăr a intrat cu
maşina în lac şi s-a masturbat pe’ndelete pe capotă în timp
ce maşina se scufunda iar el se’neca şi murea, dimineţile
s-ar fi putut auzi cum se trezeau gureşe la viaţă păsările’n
copacii insulelor Chororo Yguasu deasupra gurilor Iguaçu,
dar, nu, căci toţi ornitologii aveau motive să caute ultimul
quetzalli verde pe Paranapanema, parcagii din Yokohama
primeau lunar frumoase burse de studii de la mogulii celor
din Bucureşti şi deasupra a tot şi toate vibra acut cum el,
Aurel-fost-imigrant-ilegal, chiar el, sibarit Aurel, câtă, câtă,
câtă abisală disperare! Zgomot nesfârşit, zbierete’alungite
a nefireşti spaime concluzive, prezenţă dimpreună cu şi-n
cea a celorlalţi dilii, doctori şi pacienţi. El şi ceilalţi hoardă
surdă’n jur, acord panmundan – pestilenţial răgetul comun
al hoardei încinse’n hohot homeric savurându-te’ngheţat
în copac în zbiarăt perpetuu, eheei Aurele! Ai medicaţie pe
sponci, da: de 2 lei xilină 3 picături’tr-o pipetă zilnic, când
te cheamă Aurel te cheamă Aurel şi zbieri aburcat într-un
vârf de copac langa’n nexus NuNuNuNuNuNuuuu! Gândul
că tu nu mai eşti tu, celălalt pleacă orb, vrei să mergi cu el,
full mind-black-out, te zbaţi, te zbaţi stânga-dreapta-jos-sus,
omuşoru’i de-acord cu tine că nu eşti, nu eşti, nu eşti p’aici,
12 VIPs laughin’as hell, grinning doctors spinning, mingled
voices, îh! ci mari’şî multî’i atâtă mizărie! ti furnici şî streapizi
numa’ cân’i'auzi şâţ’furnicî’n orechi ‘n’arcuşu’groazii lipsit dă
sacâz, moartea. Fără preget, fără’ndoială, te descentrezi şi
recentrezi Aurele, dincolo de care, dincolo de toate, tu chiar,
tu chiar, tu chiar ai nevoie’ţi trebuie-meriţi, masaj cu finalizare.
(aia pe dreapta'i ... o xinchewinggummizare?)



duminică, 30 iunie 2013

Letzte Ausweis

¤


Cu el
pe rând,
mirările au
devenit parte
firească din patina
rânjetului, cuvintele ca
veniri din nicăieri spre alte
nicăieri, apoi, el oboseşte firesc,
se opreşte firesc, firesc se disipă,
în răscruci de gânduri rânduri de ochi
desculţi încetează'a privi ce e viu, treptat
ce e amintire pare mai clar, tăcut, pe
rând, în el se opresc în nemişcare
cei mulţi şi fiecare dintre cei
dinafară înţelege că nu mai
ai ce să asculţi, jocul
aceluia se încheie
leneş. Iată, un
zâmbet,
acum.

¤


duminică, 19 mai 2013

vineri, 19 aprilie 2013

Tchenghiz Khan Kin Gig Cum


creamy  creep crop lemming style trip

se ia aminte la cele propuse, se inspiră pe fanta
de'ntuneric un ritual de calmare, se cuprind impuse
clarităţi şi reflexii în stare, se deschide uşa'n
blazaj ca o vie adormire, se cade să simţi emoţii
reduse când se parcheză zâmbet pe chip la intrare,
se zvârl'hanţele'n volute compuse, se triangulează
vectorii a şanse'n urcare, se ia o femeie şi'atent
se dilată prin tehnologii digitale, se ia aminte la
a doua femeie purtând buze şi limbă ca arme letale,
se cedează protuberal mediana sinelui la meşteşugul
lavei subpalatale, se oftează scurt, se lasă şenal
lapţilor ce a doua femeie în prima femeie va prăvăli,
se pare că asta e tot, asta fiind monta orală, nimic
special, pentru mai puţin de o oră ţi-ai oferit sec
iluzia că încă mai ştii respira, un ceas mai departe
degetele tale vor croi din nou noi poeme - manuhiri.

manuhiri
maori

(noun) visitor, guest.
* He tangata atawhai nui ia ki te tāpae kai ki ngā tāngata katoa me ka tae ki tōna kāinga; e kore rawa hoki e tukua e ia te tiramanuhiri kia haere ana, āpānoa kia takoto he hākari māna ki ia tangata ki ia tangata o rātou, te iti me te rahi *
(TWMNT 21/4/1874 :95).
/ He was a generous person who provided food to everybody if they visited his village; he would never ever let a party of visitors leave until he had laid out a feast for each person, whether of lowly status or of importance. ]


joi, 18 aprilie 2013

föhn wind


( "earthquake '92" - Cum incipere ortus Pullus vorsum Noomis)
 
lăptos 
vineţie
imprescriptibil 
frumoasă răscroit 
răcoroasă'n arşiţa nopţii 
gresia delfinariului un vis. un 
zumzet metalic vibraj în creştet 
şi gust de cenuşă te trezesc, te ridică,
te-aduc la fereastră, aleea de jos mult prea 
lungă, perfectă'i tăcerea în jur şi-n tine eşti surd
şi mut în dosul ferestrei, e-o clipă ce nu se termină, 
n-ai temeri şi-n tine e vuiet şi straniu şi-aştepţi în ritm 
dextrogir, tăcerea'n piept un munte şi inima'ţi bubuie-a 
vaier, de sus, definit, de departe o vezi cum vine, o vezi 
cum ţinteşte privirea'nainte făr'a privi, e-o pendulare 
vie orizontală ce ştie unde ajunge fără-a zări, vine 
în rochie neagră paşi umeri şi şolduri gilsaj fluid 
cumva arcuiesc fiindul în juru-i nu îl despică,
moale'nvelind-o aerul nopţii vibrează-n 
firave sclipiri, ca'ntr'o cochilie levogiră 
unde-o aştepţi, o clipă ne'ntreruptă 
cu tine-nlăuntru-i, totu'i o clipă, 
cumva te aştepţi la tot ce-o să 
fie, iată - curbează spaţiul în 
juru-i şi'n urmă'l 
prelinge 
venind.

***


vine în 
freamăt
vine a vară 
precară şi-a 
noapte încinsă 
vine întins ajunge 
aşteaptă întinsă lipsită 
de zâmbet şi fuţi. şi vine 
cutremurul şi fuţi fuţi fuţi, 
toate se mişcă ea se mişcă 
şi toate cad şi ea cade aşa cum 
se cade tot ce e-n jur tot se cutremură 
ea se cutremură şi cade în sine se-agaţă 
de tine şi-afară e vuiet şi straniu şi vaier şi 
strigătul ei se sparge în vaier în tine e vuiet 
în tine e straniu, v-adumbriţi dimpreună. în 
fine, în jur nu mai e moarte şi-aievea în 
tine striveşte zâmbetul ei tot ce e 
frică, nemiruire de clipă şi sine ea 
pleacă şi nu, nu, nu, stai, adăşti 
şi tot nu pricepi, de ce.
te trezeşti.

poem basoreliefat de protuberanţa din tavan - 04.03.77
 
Levogyre Laffoley Paul
Levogyre Laffoley Paul

Seismic Map R
Seismic Map R

Dextrogyre Arianta Arbustorum Braunau 1968

Dextrogyre 

Arianta Arbustorum
Braunau 1968

vineri, 12 aprilie 2013

Philoxinophobia


You Never give up, You Never give in,
You Never forsake, You Never forgive,
Nowhere is where Never can breathe.

N-am mai folosit un reportofon
de mult pân’acu’şi tre’ să fiu
atent. Aşa. Merge. Mi se spune
să dorm. Mai mult: că o să ajung
ca o frunză. Sau să dorm mai mult
că o să ajung ca o frunză. Tre’să
4, 5 secunde aşa. Merge. Atent,
să caut în cioburile ultimei
oglinzi clipa goală unde’ar fi 
trebuit să aflu primul meu 
gând o amintire, memorie,
ceva. Acolo nimic, acum e
altfel, insuportabilă idee, am 
transferat 3 amintiri din 
cealaltă viaţă, voi verifica 
total credit la steluţă’n 
pizda mă-sii diez, la fel de 
mut pe cât am fost când am
înţeles ce nu poate salva 
zâmbetul. Nu mai simt gustul 
ploii acide, nici al cireşelor 
amare, multe nu mai simt, 
multe nu mai sunt, multe
nu mai pot. Nu mai pot dansa,
nu mai pot striga, nu mai pot
scrie, dansez, strig, scriu,
nu mai pot respira, respir, nu
mai pot fi, uite d’aia nu mai
pot eu! Cum ar fi să nu fie grav?
Nu îndrăznesc să mă întreb din
ce cauză nu îndrăznesc să mă
întreb din ce, de ce, de unde
o să mă muşc singur ca turbat,
de ce o să mă mângâi singur pe
coate după ce-o să-mi extirp
lent sfârcurile, de unde voi
lua şoapte de încurajare ce mă
vor lăsa la fel de indiferent
pe cât am fost când am înţeles
ce nu poate răscumpăra muţenia?
Nu îndrăznesc să îmbin atâta
furie cu atâta împăcare.
 Stop.

Dry Gin


(foggy morning day & sunny storming
way on that porch of my moisty death)
clip de 9 secunde cu un zâmbet cât îţi
ia să umpli sonda de 300 cu dry gin,
chiar atunci (inner-smile) îmi spuneam
"voi fi cel mai nou mono-bulgarocton"
iskra scânteia ca un indicativ sexual
neîngrădit temporal, dentiţii feroce
construind crestaje tribale, de sub
rânjet roib iskra scuipă gurii'mi limba
bulgară, în ochii'i străluciri mitralii de
vară, iskra sub mine o stâncă lucind
auriu sub pielea apei,  veliko târnovo 
locul unde am descoperit că zâmbetul
diurn poate fi un şiş sau abrevierea
camforată a bucuriei, ştiinţa nepăsării
faţă de ceea ce vine dincolo de bărbat
şi femeie acum, rit pulsatoriu într-un
neîndoielnic demaraj, nu mai contează
ca tacsu-mare e popă, derapăm doct
către şoapte şi gemete maculând teama
de trădare şi idea că nu orice degustare
de sâni e biunivoc împlinirea întregului,
savurăm plăcerea nebună a infantilului
chicotit post-ludic, moleşeala aceea de
după ne linge scurt, revenim ca absenţi
într-o iluzie de real aburind a renaştere,
abia reuşim, abia ne zărim albul ochilor
între cuvinte epuizate şi monosilabic ne
pare prea lung, mă'ntorc la mine, haide
să ne revedem pe terasă după câte un
duş rece iskra - chiar trebuie să scap de
feromonii ce mi s-au depus pe vârfurile
degetelor cu care te-am mângâiat, cu
care acum apăs pe FFW, RW, Play-Iskra.

DUE DID

by Xiron Xin Marian (FB Notes

Dislike This Like, Displace This Place, 
 Disrupt This Rapt, Make Way, Make 
 Way 4 Yourself, Get Out Of Your Own 
Shroud And Shout Out Your Self, Start 
Building Your Tree, Uprise Biting And 
Uncease Riding The Ride, Breathe 
And Become Embodied Poem Within 
The Poem I Did, Be Living Soul Of It, 
Your Hate Keep As An Armour Against 
Me, Be Proud, The Instant I'll Stop 
Writing This Is When I'll Vanish For 
You, That's When I'll Die And You'll 
Be All Free, I Died.


vineri, 29 martie 2013

OP


deznăruitor tăcând,
uit a trăi în azi azi, azi
este unde, azi este când,
nu mai adun năimiri în
gânduri, nu mai sunt
vibraj pornit din ieri ieri,
azi este doar o urmă din
mâine mâine, azi este unde,
azi este când, tac, tac, tac,
văd şoapte când aud, când
aud cum tac, tac, tac, aud
gânduri când sunt, când sunt
mut, tac, tac, tac privirile
celorlalţi, când eu tac plecând.

“Să-ţi mai pun o întrebare
E aproape de culcare;
Unde dormi, aici, departe?
Intr-o pagină de carte?
S-ajungi virgulă târzie
Într-un op de poezie?”
- T.Arghezi

marți, 26 martie 2013

IC



la stara zagora nimic
şuntat sub salcîmi
doar praful de sub
tălpile noastre iertării
adunat într-un viu
microtumul, vis cu
ochii deschişi lipsit
de simbol şi ritm.
tu fără preget, eu
fără noi, asurziţi
de indignarea corbilor
ce vestesc furii asonante
în carnea gândului mort
viermii confirmă doar
haina ideii: e greu să
suporţi pulimea porumbeilor
veşnic senini. am să adorm.

Стара Загора

CLIP


voi fi doar amintire, când
voi fi surd înlăuntru'mi şi
voi fi uitat cum s'ascult.
Temugin Borchu
voi veni să te mângâi când
voi fi doar amintire, când

voi fi surd înlăuntru'mi şi
voi fi uitat cum s'ascult.

cândva la vedere păstram
tot şi toate, Lisboa e locul
în care alene aş vrea să'mi
împrăştii şi trupul şi gama.

şi'Álvaro de Campos îmi ştie
clownii şi trama, în ploaie
glisând el să-mi disculpe
timpul şi zâmbetu'n Tejo.

aici ce-am fost nu contează, 
aici nu, aici pe dealu'Alfama'n
cafeneaua Se, toate umbrele
mele, să'ntrebe "Ce?" deja au
uitat. iar calul meu orb a spart
diorama. aici e demult.

[ altă noapte, toate cum le ştiai, altcum
nimic altcum n'ai cum ivi'n tine, doar un
punct de foc luminează în bezna din tine,
întâmpinare dorul, mistuitor. tot ce eşti
se resoarbe'n acel punct, apare un nod 
şi trecerea nopţii şi lumea se'ncheagă în
stare, se-amestecă tot 'napoi în tine şi 
totu'i parte din tine, nod nu evadare, nu
refugiu, întâmpinare. te primeşti odată 
cu lumea şi zgomotul ploii în geana de zi, 
amorţită laşi focul din punctul din mijloc de
tine să te'nvăluie, un clip în clipă, ars atât
de intim, miriadice siaje lichide crestare de
aer de cealaltă parte'a ferestrei pieziş ling
sticla, leneş sosind picăturile ploii, fruntea'ţi
aici înlăuntru'i lipită de geam, moi picăturile
se-adună'n obraji şi mângâie sticla, priveşti
înlăuntru'ţi şi'n palme căuş cumva zdrobeşti
cu sânii'ţi ţesătura tristeţii zâmbind năruitor. ]

miercuri, 13 februarie 2013

The Stooges - Gimme Danger




Song: Gimme Danger
Band: The Stooges
Album: Raw Power
Genre: Proto-Punk
Year: 1973



Lyrics:

Gimme danger, little stranger 
And I'll feel you bleed 
Gimme danger, little stranger 
And I'll heal your disease 

There's nothing in my dreams 
Just some ugly memories 
Kiss me like the ocean breeze 

Well if you will be my lover 
I will shiver and sing 
But if you won't be my master 
I will do anything 

There's nothing left alive 
But some dark glassy eyes 
Raise my fears one more time 

Come on little danger, die a little stranger 
Swear you're gonna feel my hell 
Come on little stranger, die a little later 
Swear you're gonna feel my hell 
Swear you're gonna feel my hell 

Gimme danger 
Little stranger 
Gimme danger 
Little stranger 
Gimme danger 
Every day 
Can you feel it? 
Can you feel it? 
Can you feel it? 
I gotta feel it 
I gotta feel it 
I gotta feel it 
You gotta feel it, i gotta feel it 
I wanna feel it...


  • Songwriters: POP, IGGY/WILLIAMSON, JAMES
  • Category

  • License

    Standard YouTube License

Nevermind the Bollocks, Here's The Sex Pistols


Release: 27th October 1977


01. Holiday in The Sun 00:00
02. Bodies 03:18
03. No Feeling 06:20
04. Liar 09:08
05. God Save The Queen 11:47
06. Problems 15:05
07. Seventeen 19:15
08. Anarchy in The U.K. 21:16
09. Submission 24:47
10. Pretty Vacant 28:58
11. New York 32:13
12. E.M.I. (Unlimited Edition) 35:19

BAND:
Johnny Rotten (vocals)
Steve Jones (guitar)
Sid Vicious (bass)
Paul Cook (drums)
Glen Matlock (bass on track 08)
  • Category

  • License

    Standard YouTube License


miercuri, 30 ianuarie 2013

DUS

astăzi este sărbătorit, maestrul
împlineşte o vârstă venerabilă
a primit o pijama înflorată şi largă
promite să n-o murdărească


- http://dannish.wordpress.com/2012/05/13/maestrul-senil/











acel, prelins
se prăbuşeşte'n uitare,
cu mirare învăţau căuta
în uitare, în uitare doar
căutau, ei, ele, nimic
unificator.

au găsit tot
ce-au găsit, dincolo
şi dincoace de tot şi
toate, căutarea o stare
comună, nu, nu erau un
grup, nu erau părţile
unei agitaţii fără trup,
nu, nu aveau culoarea unei
nelinişti agitându-i comun
lăsându-i  otova agitaţi fără
stare, erau  doar ameţiţi
de'aidoma'zbucium neştiind
cine ce cum îi mână'n
înserare-n mijlocul sferei
de ceaţă, vag luminată de
ochii lor hartă neclară
lumii zăcând într-o
rână.

miercuri, 23 ianuarie 2013

Trickster & Trickster


Tawiscara as Trickster over Ioskeha as Trickster

Tawiscara
Twin brother of Ioskeha. 
Known as 
Tawiskara,Tawiscana, Tawiskala,
Tehotennhiaron, Dark One, The Dark One
Tawiscara is an evil spirit of the North American Huron IndiansGrandson of the moon and  son of Wind-Ruler and Breath-of-Wind fought with Ioskeha his twin brother while still in their mother’s womb and she died when they were born. From then on they fought for supremacy and eventually Ioskeha prevailed, becoming the supreme god of the Iroquois while Tawiscara was banished to the underworld. 

Twinship in Native American Mythology. 
The role of twinship in Native American mythology is complex. Some pairs of twins combine heroism with the mischievous behavior of tricksters. Occasionally, twins represent opposing forces of good and evil. The Huron people of northeastern North America tell of Ioskeha and Tawiskara, twins who dueled to rule the world. The evil Tawiskara, who fought his way out of the womb, used a twig as his weapon against his brother, while Ioskeha used the horn of a stag. Ioskeha, a positive creative force, won the conflict.

The Raven Trickster
The Raven Trickster
In mythology, and in the study of folklore and religion, a trickster is a godgoddessspiritmanwoman, or anthropomorphic animal who plays tricks or otherwise disobeys normal rules and conventional behavior. The trickster deity breaks the rules of the gods or nature, sometimes maliciously (for example, Loki) but usually with ultimately positive effects (though the trickster’s initial intentions may have been either positive or negative). Often, the bending/breaking of rules takes the form of tricks (e.g. Eris) or thievery. Tricksters can be cunning or foolish or both; they are often funny even when considered sacred or performing important cultural tasks. An example of this is the sacred Iktomi, whose role is to play tricks and games and by doing so raises awareness and acts as an equalizer.
In many cultures, (as may be seen in GreekNorse, or Slavic folktales, along with Native American/First Nations lore), the trickster and the culture hero are often combined. To illustrate: Prometheus, in Greek mythology, stole fire from the gods to give to humans. He is more of a culture hero than a trickster. In many Native American and First Nations mythologies, the coyote (Southwestern United States) or raven (Pacific Northwest, coastal British ColumbiaAlaska and Russian Far East) stole fire from the gods (starsmoon, and/or sun) and are more tricksters than culture heroes. This is primarily because of other stories involving these spirits: Prometheus was a Titan, whereas the Coyote spirit and Raven spirit are usually seen as jokesters and pranksters. Examples of Tricksters in the world mythologies are given by Hansen (2001), who lists Mercurius in Roman mythology, Hermes in Greek mythology, Eshu in Yoruba mythology and Wakdjunga in Winnebago mythology as examples of the Trickster archetype. Hansen makes the observation that the Trickster is nearly always a male figure.
Frequently the Trickster figure exhibits gender and form variability, changing gender roles and even occasionally engaging in same-sex practices. Such figures appear in Native American and First Nations mythologies, where they are said to have a two-spirit nature. Loki, the Norse trickster, also exhibits gender variability, in one case even becoming pregnant. He shares the ability to change genders withOdin, the chief Norse deity who also possesses many characteristics of the Trickster. In the case of Loki‘s pregnancy, he was forced by the Gods to stop a giant from erecting a wall for them before 7 days passed; he solved the problem by transforming into a mare and drawing the giant’s magical horse away from its work. He returned some time later with a child he had given birth to—the eight-legged horse Sleipnir, who served as Odin’s steed.
In some cultures, there are dualistic myths, featuring two demiurges creating the world, or two culture heroes arranging the world — in a complementary manner. Dualistic cosmologies are present in all inhabited continents and show great diversity: they may feature culture heroes, but also demiurges (exemplifying a dualistic creation myth in the latter case), or other beings; the two heroes may compete or collaborate; they may be conceived as neutral or contrasted as good versus evil; be of the same importance or distinguished as powerful versus weak; be brothers (even twins) or be not relatives at all.
The Coyote Trickster
The Fox Trickster
Also, Wisakedjak Wìsakedjàk in AlgonquinWīhsakecāhkw in Cree and Wiisagejaak in Oji-cree is the Crane Manitou. Found in northern Algonquian mythology, similar to the trickster god Nanabozho iOjibwaaadizookaanan (sacred stories) and Inktonme in Assiniboine myth. He is generally portrayed as being responsible for a great flood which destroyed the world originally made by the Creator, as well as the one who created the current world with magic, either on his own or with powers given to him by the Creator for that specific purpose. His name is subject to many variant spellings, including WisagatcakWissaketchakWeesack-kachackWis-kay-tchach,Woesack-ootchacht, and undoubtedly others. It was some times anglicized as Whiskey Jack, which became an alternate name for the Gray Jay.