la stara zagora nimic
şuntat sub salcîmi
doar praful de sub
tălpile noastre iertării
adunat într-un viu
microtumul, vis cu
ochii deschişi lipsit
de simbol şi ritm.
tu fără preget, eu
fără noi, asurziţi
de indignarea corbilor
ce vestesc furii asonante
în carnea gândului mort
viermii confirmă doar
haina ideii: e greu să
suporţi pulimea porumbeilor
veşnic senini. am să adorm.
Стара Загора
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu