OP

deznăruitor tăcând,
uit a trăi în azi azi, azi
este unde, azi este când,
nu mai adun năimiri în
gânduri, nu mai sunt
vibraj pornit din ieri ieri,
azi este doar o urmă din
mâine mâine, azi este unde,
azi este când, tac, tac, tac,
văd şoapte când aud, când
aud cum tac, tac, tac, aud
gânduri când sunt, când sunt
mut, tac, tac, tac privirile
celorlalţi, când eu tac plecând.

“Să-ţi mai pun o întrebare
E aproape de culcare;
Unde dormi, aici, departe?
Intr-o pagină de carte?
S-ajungi virgulă târzie
Într-un op de poezie?”
- T.Arghezi

IC

la stara zagora nimic

şuntat sub salcîmi

doar praful de sub

tălpile noastre iertării

adunat într-un viu

microtumul, vis cu

ochii deschişi lipsit

de simbol şi ritm.

tu fără preget, eu

fără noi, asurziţi

de indignarea corbilor

ce vestesc furii asonante

în carnea gândului mort

viermii confirmă doar

haina ideii: e greu să

suporţi pulimea porumbeilor

veşnic senini. am să adorm.

Стара Загора

CLIP

voi fi doar amintire, când
voi fi surd înlăuntru'mi şi

voi fi uitat cum s'ascult.

voi veni să te mângâi când
voi fi doar amintire, când

voi fi surd înlăuntru'mi şi

voi fi uitat cum s'ascult.

cândva la vedere păstram

tot şi toate, Lisboa e locul

în care alene aş vrea să'mi

împrăştii şi trupul şi gama.

şi'Álvaro de Campos îmi ştie

clownii şi trama, în ploaie

glisând el să-mi disculpe

timpul şi zâmbetu'n Tejo.

aici ce-am fost nu contează, 

aici nu, aici pe dealu'Alfama'n

cafeneaua Se, toate umbrele

mele, să'ntrebe "Ce?" deja au

uitat. iar calul meu orb a spart

diorama. aici e demult.

[ altă noapte, toate cum le ştiai, altcum

nimic altcum n'ai cum ivi'n tine, doar un

punct de foc luminează în bezna din tine,

întâmpinare dorul, mistuitor. tot ce eşti

se resoarbe'n acel punct, apare un nod 

şi trecerea nopţii şi lumea se'ncheagă în

stare, se-amestecă tot 'napoi în tine şi 

totu'i parte din tine, nod nu evadare, nu

refugiu, întâmpinare. te primeşti odată 

cu lumea şi zgomotul ploii în geana de zi, 

amorţită laşi focul din punctul din mijloc de

tine să te'nvăluie, un clip în clipă, ars atât

de intim, miriadice siaje lichide crestare de

aer de cealaltă parte'a ferestrei pieziş ling

sticla, leneş sosind picăturile ploii, fruntea'ţi

aici înlăuntru'i lipită de geam, moi picăturile

se-adună'n obraji şi mângâie sticla, priveşti

înlăuntru'ţi şi'n palme căuş cumva zdrobeşti

cu sânii'ţi ţesătura tristeţii zâmbind năruitor. ]