¤
Cu el
pe rând,
mirările au
devenit parte
firească din patina
rânjetului, cuvintele ca
veniri din nicăieri spre alte
nicăieri, apoi, el oboseşte firesc,
se opreşte firesc, firesc se disipă,
în răscruci de gânduri rânduri de ochi
desculţi încetează'a privi ce e viu, treptat
ce e amintire pare mai clar, tăcut, pe
rând, în el se opresc în nemişcare
cei mulţi şi fiecare dintre cei
dinafară înţelege că nu mai
ai ce să asculţi, jocul
aceluia se încheie
leneş. Iată, un
zâmbet,
acum.
¤
