Salvador de Madariaga – Ger Vulcanic

© Xiron Xin Marian

postare iniţială: 05.09.2010
- http://boomlit.com/salvador-de-madariaga-ger-vulcanic/

“Inima de Jad”

Autor: Salvador de Madariaga.
Titlu original: “El corazón de piedra verde”
Ţara: Spania. Limba: spaniolă. Gen de roman: istoric.
Data publicării: 1942. Publicat în engleză: 1944.
Tip de printaj: hârtie poroasă (Hardback)

“El corazón de piedra verde” este considerat de critica de ieri şi de azi un exemplu excepţional al literaturii de limba spaniolă-modernă.

Sumarul intrigii

Cartea este o lucrare de ficţiune istorică petrecându-se în legendarul Tenōchtitlān clădit pe lacul Texaco (Mexico City de azi) , spre sfârşitul erei pre-clasice a oraşului.

Salvador descrie viaţa de zi cu zi a oamenilor din antichitatea aztecă, deopotrivă commoners (funcţionari, comercianţi şi războinici) şi upper classes (preoţi, nobili, şi oficiali ai guvernului). Secţiunea “Mexicană” conţine o mare cantitate de simbolism aztec, referinţele geografice, politice şi religioase şi datele istorice fiind culese de Madariaga din cei mai diverşi autori imaginabili, pornind de la Bernal Diaz del Castillo şi faimoasa sa “Adevarata Istorie a Cuceririi Spaniei Noi ” (EN – “True History of the Conquest of New Spain” , Español – “Verdadera Historia de la Conquista de la Nueva España” ) .

De asemenea, romanul povesteşte istoria şi dezvoltarea celor din clanul Manriques, o familie de nobili spaniolă, precum şi detalii şi aspecte ale vieţii din Spania în secolul 15. Familia Manrique trece prin evenimente istorice majore, cum ar fi recucerirea Spaniei de către Ferdinand al II-lea de Aragon şi Elisabeta I a Castiliei, expulzarea evreilor din Spania în 1492, primire lui Cristofor Columb de către “Sinţii Regi Catolici” la Torremala de două ori (în plin episod de instaurare a Monarhiei Sfintei Familii Catolice) , ştirile despre descoperirea Americii şi relaţia dintre familie Hernán Cortés şi Manriques.

Merită citită măcar pentru atmosfera parcă palpabil în sepia şi totuşi însângerată sau frenetică în felii diverse precum Quipurile multicolore.

Salvador de Madariaga

Fiul unui ofiţer al armatei spaniole, Salvador de Madariaga se naşte la 23 Iulie 1886, în La Coruña, Nord-vestul Spaniei. Pleacă la Paris unde studiază la insistenţa tatălui său şi se califică drept inginer; abandonează continuarea studiilor politehnice angajându-se la Căile Ferate Franceze în anul 1912. Renunţă şi la acest job pentru o carieră ca jurnalist la The Times unde ajunge în preajma izbucnirii Primului Război Mondial. În 1921 se alătură Secretariatului Ligii Naţiunilor de la Geneva, ca ofiţer de presă şi în anul următor este numit şef al secţiunii de dezarmare a Ligii Naţiunilor. Din 1928 până în 1931 a fost profesor de studii spaniole de la Universitatea din Oxford. După căderea monarhiei spaniole în 1931, republica spaniolă l-a numit ambasador în Statele Unite (1931) şi apoi în Franţa (1932-1934), fiind delegatul permanent al Spaniei la Liga Naţiunilor între 1931 şi 1936.

Când izbucneşte Războiul Civil spaniol în iulie 1936, Madariaga, “în mod egal neutru faţă de ambele părţi”, după cum scria la momentul respectiv, demisionează şi pleacă în Anglia. Devine un oponent vocal al regimului lui Franco şi nu se întoarce în Spania până în aprilie 1976, urmare a decesului lui Franco în noiembrie anterior.

Militant activ al integrării pro-europene şi membru al Uniunii Europene a Federaliştilor, Salvador a avut un rol proeminent legat de înfiinţarea Colegiului Europei la Bruges- Regatul Belgiei, în 1949.

Printre cele mai notabile eseuri produse de Salvador de Madariaga aflăm:

• “Englezi, Francezi, Spanioli” (1928), un studiu asupra specificităţii psihologiilor naţionale;
• “Ghidul cititorilor de Quijote” (Salvador de Madariaga – 1926 în spaniolă şi ”Don Quixote - An Introductory Essay in Psychology” – Gregynog Press – 1934), o analiză a clasicei bijuterii Cervantes;
• “Spania” (1942), un eseu istoric.

 

     

De asemenea, publică diverse cărţi vizând diferite perioade din istoria ţărilor Americii Latine. Scrierile politice produse de Madariaga expun filosofia istorică a libertăţii individuale şi a solidarităţii omenirii. Moare la Locarno – Elveţia, în 1978.

Încercaţi un scurt plonjeu în discursul său poetic:

“Inimă ‘nflăcărată … “


Inimă’nflăcărată, suflet senin,
văpaie este lumina ce’ţi tremură’n pupile;
din acea lumină focul radiază’nafară
şi umple pieptul tau de pace covârşitoare.


De amărăciunea întristării sale eterne,
sufletul tău este eliberat printr-o subtilă alchimie,
distilând în fibrele sale cele mai secrete,
dulceaţa dragostei ce sună în vocea ta.


Lacrimile ce le-ai vărsat spre interior
udă aceaste flori – trandafiri şi spini
ce înfloresc din buzele tale zambitoare.


Tot ce’ţi atinge interiorul,
tu altoieşti, transfigurezi şi iluminezi,
Suflet senit, inimă’nflăcărată.”
_______________________________


Ardiente corazón …


Ardiente corazón, alma serena,
fuego es la luz que en tus pupilas vibra;
pero en la luz el fuego se equilibra
y de radiante paz tu pecho llena.


De la amargura de tu larga pena,
por alquimia sutil tu alma se libra,
destilando en su más secreta fibra
la dulzura de amor que en tu voz suena.


Las lágrimas que viertes hacia dentro
riegan este rosal —rosas y espinas—
que florece en tu boca sonriente.

Todo lo que penetra hasta tu centro
lo elevas, transfiguras e iluminas,
alma serena, corazón ardiente.
_______________________________

culegere, traducere, compilare & recenzie - Xiron Xin

Datele originale au fost preluate de pe
http://encyclopedia.stateuniversity.com/pages/19407/Salvador-de-Madariaga.html
http://www.leergratis.com/libros/corazon-de-piedra-verde.html
http://www.filosofiadigital.com/?p=489
http://www.biografiasyvidas.com/biografia/m/madariaga.htm