¤
Sternest ravens are stucked all in the muck,
baggier than god overstrunged you kick
around center cubicle fermenting your glance
as if wearing the willow long gone in gruff
silence, meeknest ravens all lie stalky in your
mind, as tough would be creeping on your
haunches the oldest angry hedgehog hurling
you your puke smirched purple skirt snippy
slacky sputtering right side on my nauseous
left limb deep abortively my wretchy sneer
unbreaking the dirty glass pane jolting
behind you accepting my crispiest strumpet
to be, you’re doping the query with your high
heels, lo! the window interspersed five storeys
below, now the icy breeze can fondly pat us
ten times in a row … don’t move! damn’you!
stay still while i bite your teat, while i grind
your nipple, while i bash your breast to the
quick, don’t move! let me get dazzled by that
ruby light, potted on the beauty of these red
trickles, let’em be my best ever weed, c’mmon!
just now your boiling heroine blood let me lick.
I am well. Now let your feathers truly breathe,
let your wings capacious spread, and say:
- Nevermore!
¤
++++++++++++++++++++++++++++++++++++
¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤
da: nu, nu e nevoie să'mi
cauţi în voie, nu e o dramă,
nici disperare, nu'i blestem.
pot linge cerul din pură nebunie,
pot linge o rană din uitată cerbicie,
pot linge o femeie ca simplă bucurie,
pot linge moartea-mi ca ultimă magie,
pot spune obosit de atâta împăcare cu mine:
ştiu că voi muri în noaptea asta, ştiu că nu am aflat
ce'i trist în uitare când viu fiind smulgi din acum iubirea'n
trecutu'ţi şi'o zvârli din tine ca pe un chist. ştiu că voi
muri în noaptea asta cu tine şi alţii la capu'mi,
toţi euterpic srâşnind, vag întristându'şi mistic
din lacrimi, trecerea'mi ştearsă, inutil, o halbă
de cenuşă pusă la uşă e tot ce rămâne
din mine, sunt, asta ştiu, sunt cu sufletul
ghem ascuns în sufletu'ţi ghem şi asta'i
mai mult decât orice va fi când pentru
cei cunoscuţi voi fi devenit ritmic
pompos, un simplu totem.
¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤
______________________________
...
☻ ♦ ۩ ۩ ۩ ∆ ۩ ۩ ۩ ♦ ◙
______________________________
¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤
Ambra
to Xiron Xin
01.01.2012
... dar nu asta ... nu doar asta ... ai dispărut cu totul. după ce
te-ai disipat în ce? numai tu ştii, chiar ai dispărut. te mai
zăresc, descopăr, mai traiesti, doar pe fabrik, pe hyper.
şi cam atat. îţi citesc rândurile şi nu-mi plac. te plăceam aşa
cum mi te-ai dezvăluit mie. doar mie? ai spus că o să trimiţi
rânduri şi poze. dar gânduri? am văzut că prietenele/mândrele/mâţele
tale de pe FB chiar ţi-au pierdut urma... să înteleg că te-ai rupt
cu totul? aici, criogenia, nu ne imbălsămează nici trupurile, nici
sufletele. şi gerul care nu s-a lasat şi zapada ce n-a ingropat
Bucureştiul tău n-au nici o legatură cu sfârşeala din suflete. ce faci Xi !?!
putem trece peste îndoială? putem să nu ne mai pândim? aici o sa râzi ironic!
te şi aud! aştept veşti, gânduri, rânduri. TE aştept. TU.
Ambra
_________________________________________________________________________
Xiron Xin
to Ambra
02.02.2012.
........................................................
... zgomot de fond:
_______________________________________________________
1.
vecernie
26.01.2012, 20:17
categorie: poezie
Marius Lăzărescu
pe sub ramuri
urme în paşi
reci topiţi
din palmă
linii urcă
sfatul inimii
*
gaura glonţului
învelită
în fiară
vânătorule tot
ce ucizi din
tine se scade
la urmă vor
înmormânta
o puşcă
*
scrumul meu
mineral
ce folos
ia-mă cât ard
bruma intră
în cucuvele
--------------------------------------------------
cucuvele
care intră
în brumă
cât arzi,
scrumul
tău, mineral
cu folos.
vor o puşcă
în mormânt
la urmă,
din tine vor
scade ce ucide
vânătorul, în
gaură glonţul
dezveleşte
fiara din fiară,
inima urcă
sfaturi în
liniile palmei,
topind paşii
tăi ultimi în
reci urme de
ramuri.
(tehnici de verificare la vecernia Marius Lăzărescu)
________________________________________________________
2.
Singurătate
26.01.2012, 23:28
categorie: poezie
Ioana Dunea
Îl învățaseră să se cunoască pe de rost.
Nimic nu era mai la îndemână
ca propria singurătate.
Mâinile căpătaseră o nuanță violacee,
de periferie.
Le îndesa în buzunare
ca-ntr-un azil de noapte.
--------------------------------------------------------------------
... poate. poate nu.
dar ... să ne lăsăm
purtaţi de diversele
ritmuri ale storyului
în fluxul celui pulsând
însingurat în haos:
---------------------------------------------------------------------
Mâinile căpătaseră
o nuanță violacee,
de periferie.
Le îndesa în
buzunare,
fiecare un
azil de noapte,
nu singurătăţii.
---------------------------------------------------------------------
sau da
sau nu
sau
las’o cum e
sau
schimb’o cum
încă nu e
sau
nu te schimba
cu ceea ce nu
eşti
sau
altcineva
altcând
altceva
altcum
alt
ctrl
----------------------------------------------------------------------
în ritmul meu,
era agresivă
explicitarea
incidenţei.
în ritmul ID, nu.
____________________________________
în ritmul meu, singurătatea însăşi
era esenţa a ceea ce’i oferea lui/ei
certitudinea siguranţei subliniate de
dublul azil oferit mâinilor, azil din
care atempic cumulul singurătăţii se
autoexclude pentru a rămâne vector al
vehicolului vieţii sale.
în ritmul ID, nu.
____________________________________
În glisajul meu, esenţa definiţiei
- prima strofă – dispărea, rămânând
doar o concluzie intra-ramificată
(deopotrivă ipoteză şi concluzie).
În glisajul ID, nu – configurarea
teoretică a suspensiei de stare e
confirmată de demonstraţia finală.
____________________________________
În cazul de faţă, o circumrelevanţă a
volumului de tensionare percepţională
se regăseşte vădit consonant, la ID.
În cazul meu, nu. Ceea ce transpare la
mine este o masă de hiatus perisenzitiv
a cărui unirelevanţă e intens asonantă.
____________________________________
acolo unde ID evită şerbetul de
trandafiri, eu nu o fac mai bine,
ci, ajung să evit pelteaua. sunt
două direcţii paralele şi totuşi
ajung la date receptaculare clar
DI – FE – RI – TE
La Mine Stază
La ID O Stare
_____________________________________
nu mai contează care e care
_______________________________________________________
3.
teacher, leave them tits alone
25.01.2012, 12:58
categorie: poezie
dan mihuţ
vom merge mai des la pescuit, îmi place că ai
răbdarea unui genist în timp ce priveşti pluta
dar nu mai sta în chiloţii ăia, fetele te vor vedea
în poziţii care nu te avantajează şi seara, la foc
poate că vor avea în minte vreo cută de grăsime
şi nu vor mai fi atente la ce spui, cum eşti tu atent
la ţâţele lor uriaşe, strânse de sutien, va trebui să
bat din palme cum fac psihiatrii când vor să te
scoată din hipnoză şi tu vei privi luna aiurit, schimbă
subiectul, arată-mi că ai mai mult umor şi priveşte
în ochii lor, în toţi deodată dacă poţi, cu ochii tăi
de peşte proaspăt şi nu, nu începe iar cu ultimile
ore ale lui jfk, secretarul de stat e în hawai, fer-
mierii sunt pe câmp, trotuarele sunt pline de
funcţionari care merg să ia prânzul, avionul ateri-
zează la dallas şi prima coboară doamna, are un
braţ de flori, kennedy mulţumeşte, guvernatorul
are o pălărie albă şi aşteaptă în picioare în maşină
străzile elm, main, huston spre trade mart , simţi
cum miros cele două mii şi ceva de fripturi care
vor fi servite de texani la prânzul oficial şi pe la
12.30 se vede cum pluta se duce la fund şi sari
că trage, sari, şi tu tragi de undiţă, gata, l-am prins
şi pe ăsta şi doamna jacqueline în deux-piece-ul ei
roz te priveşte delicată dintre celelalte fete, umblă
uşor cu el, îţi spune şi zâmbeşte, tu te mândreşti
ai învăţat să pescuieşti la casa pionierilor şi şoimilor
patriei, mergeai duminica şi priveai în atlasul de zoo-
logie toţi peştii pe care voiai să-i prinzi, fetele se
uită la tine ca la un zănatec, mai pui un lemn pe foc
nu, aşa nu vei reuşi să agăţi niciuna, lor le trebuie
ceva romanţat, nu empatizează cu poveştile tale
despre cum se poate pescui oriunde şi orice, ele nu
========================================================
xiron 26.01.12 @ 5:25
¤ ¤ ¤
vom merge mai des la pescuit, îmi
place că ai răbdarea unui genist în
timp ce priveşti pluta dar nu mai sta
în chiloţii ăia, fetele te vor vedea
în poziţii care nu te avantajează şi
seara, la foc poate că vor avea în minte
vreo cută de grăsime şi nu vor mai fi
atente la ce spui, cum eşti tu atent
la ţâţele lor uriaşe, strânse de sutien,
va trebui să bat din palme cum fac
psihiatrii când vor să te scoată din
hipnoză şi tu te trezeşti privind luna
aiurit, schimbă subiectul, arată-mi că
ai mai mult umor şi priveşte în ochii
lor, în toţi deodată dacă poţi, cu ochii
tăi de peşte proaspăt şi nu, nu începe
iar cu ultimile ore ale lui jfk, secretarul
de stat e în hawai, fermierii sunt pe câmp,
trotuarele sunt pline de funcţionari care
merg să ia prânzul, avionul aterizează la
dallas şi prima coboară doamna, are un braţ
de flori, kennedy mulţumeşte, guvernatorul
are o pălărie albă şi aşteaptă în picioare
în maşină străzile elm, main, huston spre
trade mart , simţi cum miros cele două mii
şi ceva de fripturi care vor fi servite de
texani la prânzul oficial şi pe la 12.30 se
vede cum pluta se duce la fund şi sari că
trage, sari, şi tu tragi de undiţă, gata,
l-am prins şi pe ăsta şi doamna jacqueline
în deux-piece-ul ei roz te priveşte delicată
dintre celelalte fete, umblă uşor cu el, îţi
spune şi zâmbeşte, tu te mândreşti ai învăţat
să pescuieşti la casa pionierilor şi şoimilor
patriei, mergeai duminica şi priveai în atlas
de zoologie toţi peştii pe care voiai să-i
prinzi, fetele se uită la tine ca la un
zănatec, mai pui un lemn pe foc, nu, aşa nu
vei reuşi să agăţi vreuna, lor le trebuie
ceva romanţat, lor le, nu empatizează cu
poveştile tale despre cum se poate pescui
oriunde şi orice, ele nu, da, ele nu, da
îmi vei spune, dar nu asta’i ideea vei spune
ca îmbătat de cel mai straniu mister ce’l
cedezi obosit către mine, da-ele cele ce nu,
da, nu voi reuşi, nu, sigur că nu, dar nu
asta, ele empatizează între ele şi ăsta’i
cel mai fin secret laşi cât mai multe, laşi
fetele să te urască deloc feminin în grup o
atipică şi transfigurată camaraderie
masculină în care toate ţâţele lor vor
vibra optim în ritmul respiraţiilor lor
unisonice spre transonice în care mă pot
urî ca enorm bloc de şisturi fecundabile
în timp ce insesizabil dezvoltă o concizie
de grup a cărui uniune ascientă va creşte
într-un ritm estropiant generaţiile gri
ale pruncilor lor nenăscuţi, acei viitori
fătălăi ai unei lumi ce va fi condusă în
continuare de d’alde mine şi tine mai lent
şi mai sigur decât chiar maşinile ce curg
pe centură la nesfârşită vânătoare de roz
jaqueline profesioniste cărora nu le pasă,
asta îmi vei spune ca îmbătat de cel mai
straniu mister cedat plictisit către mine
şi ne vom despărţi amici tu neauzindu-mă.
¤ ¤ ¤
… ceea ce ne duce în punctul de unde putem defini o nouă etapă ogodai,
în zona unde nu mai vorbim doar de mix or jamm, rift sau ochean,
în chiar punctul de unde purcede transgresia imaginariei individuale
în imaginalie colectivă aşa cum o precumpănea deasupra fântânii şamanice
ioan petru culianu la groningen:
… { “Like his friend Umberto Eco, who had come to hear him (IPC) lecture in Groningen
(The University of Groningen) on Renaissance magic, he reveled in the idea
that
misreadings can lead to a higher truth than either reader or write intended.
He took this as a humorous play on the power of fiction, but in his life
it was no joke.” – [Eros, magic, & the murder of Professor Culianu]
By Ted Anton / Chapter 11 – Abuses of Interpretation / pg. 115 } …
deloc straniu, ASTA nu se aplică exlusiv Tratatelor sau Studiilor Academice
fie ele strict teoretice ori aplicate, nici măcar cu precădere
Creaţiei Prozastice de orice stil, tip, gen ar fi aceasta … ci
MAI ALES POEZIEI
ad finem
(în accepţia lui *ab ovo usque ad mala* – “de la ouă pân’la mere”)
… ei bine – m-aş bucura dacă ai începe să te apleci asupra unui
anume vibrato asimptotic: “Iluzia Totală a Satisfacţiei Totale”
… nu uita să-ţi cauţi o ediţie în engleză din “De Vinculis” a lui Giordano Bruno …
yours, temugin
dan mihuţ 27.01.12 @ 3:56
hehe, mi se pare că vorbeam vara trecută de faza cu misreading, foarte mişto ideea, xine!
iar cu iluzia aia… lua’te’ar dracu! bruno mai citesc doar ereticii sastisiţi.
__________________________________________________________
4.
xiron xin
Hârtiile pe care se poate Scrie,
Nu conţin nici Idei nici Erezie,
Nu conţin Sînge, nici Patimi,
Nu conţin Dor, nici Lacrimi,
Hârtiile pe care se poate Scrie
Nu conţin Necuvinte sau Magie,
Ele te conţin deja pe Tine
Proaspăt Cosit Cailor Otavă,
Tu Neştiind.
*
Poezia nu se trăieşte,
Se moare,
Poezia nu se grăieşte,
Se doare.
Poezia nu e scriere,
E uitare,
Poezia, e dorinţă
Nu stare.
*
Nu puneţi
Mâna pe
Poet;
Că’l
Doare.
Pe
Poet
Puneţi
O Cruce;
Când
Moare.
*
Salutare.
________________________________________________________
5.
your call
your choice
your moment
my torment
my chaos
my voice
când sunt calm, lumea priveşte şi crede că arde'n juru'mi;
când arde, lumea ascultă şi crede că e pace'nlauntru'mi...
am fost crud, plin de cruzime, cruzimea'ntruchipată ...
eu xiron ... ori eu temudjin ... ori eu kalikanzaros ...
poate doar prin absenţă ... aş fi fost mai crud prin
prezenţă predictibilă şi şoapte infatigabil tembele:
{păstreză-te-păstrează-te-păstreză-te-şi-strânge-te
la pieptu'ţi de aramă cu sfârcurile'ţi mov şoptind alene
către tine lin gemând în gamă " - Hai Vină! Vreau!!! " }
nu pot face parte dintr-un cor de şoapte smulse spre
tine de mărginirea spiritului însingurat dorind împăcarea
sufletului despreunat de partea pereche ce făure întregul:
----------------------------------------------------------------------------
... zgomot de fond:
----------------------------------------------------------------------------
Pescarul Inelului
tu
ca o
tăcere
pulsând
lax printre
oameni lipsiţi
de atingeri, mâna
mea nu mai cuvantă
sex în grup, ci doar se
infige în tine ca o ploaie
de aur nocturnă prezentată
amorf pe discovery, picături
grele ce par să traseze pe ecran
stridentele linii de frontieră ale unui
translucid documentar mântuire textilă cu
dungi alb albastre sub care ghicesc aiuristic
păstoase vârste de sânge menstrual vădind vârste
diverse, de la uscat la lichid, variiconvergenţe ludice
mirosind a şoapte obscure din care afli cum nu am câştigat
vreodată dreptul la abreviere, cum nu ştiu ce frumos poate fi
oricare dintre ritmurile normalităţii, şoapte din care nu, nu înţeleg
cum nu mai port în mâna stângă cheia de la poarta dincolo de subsolul
unui fight club în care se câştigă dreptul unei sinucideri ratate, nu
ştiu cum de au ajuns noaptea tălpile goale să răsfrângă tăceri
lipsite de orice sacerdoţiu intim, ca şi cum fiecare ar fi ultima
iubită sacrificată aburind peste vise, peste absenţe, peste
certitudini, peste necurvăsăria clişeelor sociale, peste
nopţile de beţie mărturisind nepăsarea faţa de
greutatea cumulată a tuturor borcanelor de
5 litri din care, ei, cei care tot şoptesc
"uite xiron" au scos doct de-a lungul
vieţilor mele, orice variabile şi orice
varii accidente ideatice, mai ales
orice nimic omologând pentru
oricine-oricând gustul
castravetilor muraţi
simţit in fiecare
arsură de ger
orfic spastic
nesharuit
mie.
__________________________________________________
nu e loc sau timp de plângeri
doar de trăit şi ascultat trăirea
ceilalţi se depărtează singuri
ca o salvare în faţa apropierii
subite de jar şi ger devenite
om tăcut să moară omul dar.
=============================================
6.
My Fifth Raven
¤
Corbii aspri s-au înfipt toţi în pământ,
mai vastă decât dumnezeu comprimat
tu zaci în mijlocul odăii dospindu’ţi
privirea ca şi când ţi’ai jeli iubitul
demult plecat în răguşită tăcere, toţi
corbii blajini zac ţanţoşi în gându’ţi,
de parcă s-ar târâ pe şoldurile’ţi cel
mai bătrân arici furios îţi zvârli fusta,
dreapta’ţi scuipând ritos neglijentă
scârbosu’mi crac stâng, adânc nereuşit
ranjetu’mi mizerabil nespărgând
ferestra jegoasă vibrând dinapoia’ţi tu
cea mai crocantă curvă acceptând
să’mi fi, rezolvi hiba cu tocurile’ţi cui,
iată! fereastra presărată cinci caturi
mai jos, acum briza îngheţată poate
de zece ori la rând să ne mângâie
duios … nu mişca’n paşti pă măta!
stai! cât timp muşc sfârcu’ţi cât îţi
macin sfârcu’ cât îţi zdrobesc sânul,
lasă-mă orbit de lumina asta rubinie
tripând pe frumuseţea acestor roşii
dâre-şuviţe lasă-le să-mi fie cel mai
tare weed, acum, chiar acum, sângele
tău clocotind heroină lasă-mă să-l ling.
Mi-e bine. Acum lasă-ţi penele aievea să
respire, aripile’ţi vast deschide şi spune:
- Nevermore!
¤
-------------------------------------------------
¤
Sternest ravens are stucked all in the muck,
baggier than god overstrunged you kick
around center cubicle fermenting your glance
as if wearing the willow long gone in gruff
silence, meeknest ravens all lie stalky in your
mind, as tough would be creeping on your
haunches the oldest angry hedgehog hurling
you your puke smirched purple skirt snippy
slacky sputtering right side on my nauseous
left limb deep abortively my wretchy sneer
unbreaking the dirty glass pane jolting
behind you accepting my crispiest strumpet
to be, you’re doping the query with your high
heels, lo! the window interspersed five storeys
below, now the icy breeze can fondly pat us
ten times in a row … don’t move! damn’you!
stay still while i bite your teat, while i grind
your nipple, while i bash your breast to the
quick, don’t move! let me get dazzled by that
ruby light, potted on the beauty of these red
trickles, let’em be my best ever weed, c’mmon!
just now your boiling heroine blood let me lick.
I am well. Now let your feathers truly breathe,
let your wings capacious spread, and say:
- Nevermore!
¤
++++++++++++++++++++++++++++++++++++
.
.
B
nu, pentru cunoscători
nu traduc,
nu e cazu’
pseudocunoscătorilor nu,
nu traduc,
nu e cazu’
necunoscătorilor,
cunoscătorii
traducă
dacă e
cazu’
_____________________
____________
____
_
==================================================
__________________________________________________
... zgomot de fond:
-----------------------------------------------------------------------
7.
¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤
da: nu, nu e nevoie să'mi
cauţi în voie, nu e o dramă,
nici disperare, nu'i blestem.
pot linge cerul din pură nebunie,
pot linge o rană din uitată cerbicie,
pot linge o femeie ca simplă bucurie,
pot linge moartea-mi ca ultimă magie,
pot spune obosit de atâta împăcare cu mine:
ştiu că voi muri în noaptea asta, ştiu că nu am aflat
ce'i trist în uitare când viu fiind smulgi din acum iubirea'n
trecutu'ţi şi'o zvârli din tine ca pe un chist. ştiu că voi
muri în noaptea asta cu tine şi alţii la capu'mi,
toţi euterpic srâşnind, vag întristându'şi mistic
din lacrimi, trecerea'mi ştearsă, inutil, o halbă
de cenuşă pusă la uşă e tot ce rămâne
din mine, sunt, asta ştiu, sunt cu sufletul
ghem ascuns în sufletu'ţi ghem şi asta'i
mai mult decât orice va fi când pentru
cei cunoscuţi voi fi devenit ritmic
pompos, un simplu totem.
¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤
______________________________
_________________
Temudjin Borkchu
\|/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu