By Temugin
Borchu
E simplu
și clar: Xin
n-a publicat, nu
publică, nu va publica
în România.
Însă,
a citit, citește, va
citi, ori de câte
ori a fost, este,
va fi rugat
direct,
simplu și
clar. Xin cel
citit, recitit, recitat,
citat, e umbră smucind ploi
înlăuntrul mortului ce încă visează
o hidră absconsă – Eu Xin
Euxin, schelet lichid
zidirii de cețuri și vise, e
pneumă
zdrențuită a trup închegat pentru
4 caverne
nesmintit volburate de
alte duhuri
bolnave răvășite
a caznic, vădit înrăit,
multiplu strai de
venin, toate
hlamidele-acestea,
Haberga, Gerizu, Ravenis,
Temugin, arme arpegiale gata
de gale de tir, strict rânduite
în serie
peste
partea de Xin interior temător
țevilor lise, qvadricefalie
armată neostoit
dezmățată’n meniri
serpentine, plăceri
tubulare, spintecări
trofice, tot
nimicul abraș înghiocat în
gânduri mănunchi ce țin
departe aván de firea’i
soluții unic dedicate
năprăznuirii, detonării,
dezinfectării lumii
de ruina
Xiron.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu