Fără Violenţă, Cuvântul ca Beznă în Lumină

Cuvântul. Cuvântul e ceea ce desparte Omul de Animal. Cuvântul e Adevăr sau Minciună. Cuvântul aduce speranţă sau disperare, bucurie sau tristeţe, iubire sau ură. Cuvântul e o trestie. Câmpii de trestii, vălurite de vântul gândurilor ce bântuie ori mântuie Omul. Cuvântul singur nu aduce înfrângere sau victorie în relaţia cu alt om, alţi oameni. Cuvântul singur farmecă şi aduce amăgirea dar nu convinge definitiv. Cuvântul singur sperie şi aduce îndoiala dar nu năruie definitiv. Cuvântul singur iscă dar nu alimentează visul de-o clipă, izvodeşte dar nu înalţă durabil. Cuvântul singur nu este, nu este îndeajuns. Căci viaţa cuvântului seacă iute şi tulpina sa se usucă grabnic şi mireasma sa se împrăştie dincolo de puterea vântului. Cuvântul poate fi un început izvoditor doar udat la rădăcina misterelor sale. Doar aşa poate cuvântul unuia, unora dobândi sacrosantă strălucire  şi sacerdoţială nevremelnicie în spiritul altuia, altora. Cuvântul trebuie cu migală şi fără preget întremat. Cu netrecătoarea apă vie a sângelui şi sângerării. Cu  netemătoarea miere a sacrificiului şi sacrificării. Cu tangibilitatea zguduitoare a morţii şi muririi pentru Idee. Căci dacă e dincolo de orice îndoială că nu există Victorie Finală, tot atât de neîndoielnic este că nu există Victorie Reală doar cu uzul cuvintelor. Nu, nu există Victorie a Omului contra Omului fără sânge sau/şi moarte. Sacrificiu. Fie a celor împotriva cărora care porneşte lupta pentru o idee, fie ale celor care pornesc lupta pentru o idee. Dar, cu sânge. Numai cu sânge. Apoi, numai apoi, după victorie, a fost, este, va fi întotdeauna timp de lacrimi, torţe, smirnă şi tămâie, Deopotrivă pentru învingători şi înfrânţi. Oricare ar fi cei ce-au învins şi cei învinşi,  oricâţi ar fi cei ce-au pierit şi cei ce-au trăit. Aşa a fost. Aşa este. Aşa va fi. Cuvântul-trestie e punct iniţial tensionat şi conţinut în sine însuşi. E Adevăr aşa cum îl vede, înţelege, gândeşte, rosteşte, Cel Ce O Face. Ideea, ideile din cuvinte, sunt, prin sensurile şi trimiterile spre factual, însăşi vigoarea primară ce declanşază vălurirea trestiilor-cuvinte. Dar, Nu Ajunge. Trebuie mai mult. Mereu. Cuvântul trebuie să atârne mai mult, altfel, vântul gândurilor îl va văluri şi vântura printre oameni şi deasupra treziei minţilor lor, până se vă împrăştia şi mistui în Nimic. Trebuie un Catalizator. Trebuie un principiu sacral deopotrivă declanşator, accelerator şi alimentator. Pentru idei, pentru făptuirea lor, pentru o ţintă, individuală sau generală, unitară sau plurală, pentru obţinerea lor, pentru existenţa lor vizibilă şi tangibilă, pentru Victorie trebuie Axul Central. Victoria a fost câştigată de-a lungul erelor, fie şi vremelnic, Doar Aşa. Sânge. Sacrificiu. Moarte. Pentru cei ce luptă, sau, pentru cei împotriva cărăra se luptă. Pentru Oricine, Oricând, Oriunde. Fără aceşti catalizatori, Cuvândul şi-ar întoarce lumina ideii în bezna propriului împrejur interior şi n-ar mai isca înluminarea întunericului dimprejurul exterior. Căci, fără Victoria înfăptuirii sale, Cuvântul nu mai poate fi lumină, Cuvântul se întoarce în bezna nimicului, Cuvântul devine bezna disperării şi întunericul blazării, Cuvântul topeşte Visul Omului în nepăsarea neputinciosului şi neputinţa nepăsătorului. Fără victorie Cuvântul te zideşte în nimicnicie. Victoria Reală cere Sânge Real, Sacrificii Reale. Căci, Victoria e Un Arbore lacom care are nevoie de sânge pentru a se ridica din ţărână. Iar fără violenţă ... oricine, oricâţi şi oricât ne-am fi dorit de-a lungul precedentelor 5 (cinci) milenii ...
NU EXISTĂ VICTORIE.

Jind

Tu! Acela de colo! Eşti

Vei fi, umbra unui solo. 

Vino! Vei ţine microfonul 

celui ce cuvântă, el n'are 

mâini, el doar cântă.

Ţin mâna dreaptă'n cel mai 

gol buzunar, ţin mâna stângă'n 

cel mai gol buzunar, cu grijă, 

să nu-mi cadă din ele vreun 

dar.

Abrevieri, abrevieri, adânc, atent,

cântăm toţi ca nişte vieri, cântăm

cuvinte despre care nu avem

ştiinţă, versuri care doar ne

cad în fiinţă.

Vorbesc despre mine la plural,

undeva pe ţărmurile mări Aral, 

mi s-a spart întregul în părţi,

alerg de-atunci într-una, 

mereu, nu mai reuşesc 

să întregesc 4 în eu.

Nimic din ce spun va ajunge în 

cărţi, rostul e altul, asta mie îmi 

e, doar un fel de căinţă, 

nemişcarea asemeni

îmi e, vector viral.

Tu, acesta de-aici, doar priveşti, cum 

noi plecăm către eu, într-acolo 

plecăm într-una, mereu, făr'a

ajunge. Inutil elocinţă, azi,

bunul simţ nu are voinţă.

Poveşti. Cu grijă, tac.

Profeţia Ashoka

Se presupune că Măreţul Ashoka a profeţit toate astea

oblânc timpului evoluţie’n mirare pentru că habar n’a

avut munch – se poate zbiera mut mult mai adânc, limba

albastră zbucnind’nafar’năuntru ca un sobru excitator

ofidian evadat din terrarium pentru visare, cunoscătorii

pot decela un cool-bull-bollock în KillBillTrei – orice chibiţ

poate fi ponderat între fraze, nu de alţii ci aşa, de la sine

şi nu mai contează că poate din moment ce recomandări

felurite’aşteaptă’n recycle bin, câteva şoapte’ngroşate de

throat std amintesc curioşilor de-o anume colaterală – un

ghemotoc de xin-chewing-gum mestecat găsit în Bedlam,

era şi hârtiuţa ceea’ngălbănită răscitită de destui martori,

dar, cineva a furat-o mai târziu din tate art gallery şi chiar

‘nainte de declanşarea oricărei anchete un vânzător de

hena din soho a primit biletul cafeniu pe care erau trecute

longitudinea şi latitudinea unui şemineu din Trastevere.

‘Năuntru-i era perfect curat cu excepţia colţului unde se

vedea o grămăjoară de cenuşă despre care oricine putea

înţelege că e fină fără a înţelege dececumşicând. Şi dacă

eliminăm dubiile din jur logica sugera că o forţă nenumită

incinerase hârtiuţa ceea’ngălbenită, cu-atât mai mult cu

cât ţintind în gol o privire hăituită, ghemuit lângă şemineu,

Aurel-imigrant-ilegal relua în loop acelaşi sec advertorial

warning: “Cea mai dominantă chewing-gum e-atunci când

gustul any-mint e-atât de accelerat încât simţi cum moare

subliminal orgasmic papila şi mintea ta postulează cursiv:

Dementă-i dulceaţa din mentă!” Pân’la urmă n-au mai aflat

alte detalii, toţi martorii afacerii Bedlam şi-au dat seama că

nu-şi pot aminti ce scria pe hârtiuţa ceea’ngălbenită, apoi,

vechea casă din Trastevere se prăbuşi brusc precum cea

din Centrul Vechi, familia şi-a recuperat bolândul cu privire

hăituită şi l-a internat la Voila. Între timp, au mai fost câteva

furtuni de vară, o ţară’ntreagă (de preferinţă Anglia dar se

poate şi România) s-a îngrozit după ce un tânăr a intrat cu

maşina în lac şi s-a masturbat pe’ndelete pe capotă în timp

ce maşina se scufunda iar el se’neca şi murea, dimineţile

s-ar fi putut auzi cum se trezeau gureşe la viaţă păsările’n

copacii insulelor Chororo Yguasu deasupra gurilor Iguaçu,

dar, nu, căci toţi ornitologii aveau motive să caute ultimul

quetzalli verde pe Paranapanema, parcagii din Yokohama

primeau lunar frumoase burse de studii de la mogulii celor

din Bucureşti şi deasupra a tot şi toate vibra acut cum el,

Aurel-fost-imigrant-ilegal, chiar el, sibarit Aurel, câtă, câtă,

câtă abisală disperare! Zgomot nesfârşit, zbierete’alungite

a nefireşti spaime concluzive, prezenţă dimpreună cu şi-n

cea a celorlalţi dilii, doctori şi pacienţi. El şi ceilalţi hoardă

surdă’n jur, acord panmundan – pestilenţial răgetul comun

al hoardei încinse’n hohot homeric savurându-te’ngheţat

în copac în zbiarăt perpetuu, eheei Aurele! Ai medicaţie pe

sponci, da: de 2 lei xilină 3 picături’tr-o pipetă zilnic, când

te cheamă Aurel te cheamă Aurel şi zbieri aburcat într-un

vârf de copac langa’n nexus NuNuNuNuNuNuuuu! Gândul

că tu nu mai eşti tu, celălalt pleacă orb, vrei să mergi cu el,

full mind-black-out, te zbaţi, te zbaţi stânga-dreapta-jos-sus,

omuşoru’i de-acord cu tine că nu eşti, nu eşti, nu eşti p’aici,

12 VIPs laughin’as hell, grinning doctors spinning, mingled

voices, îh! ci mari’şî multî’i atâtă mizărie! ti furnici şî streapizi

numa’ cân’i'auzi şâţ’furnicî’n orechi ‘n’arcuşu’groazii lipsit dă

sacâz, moartea. Fără preget, fără’ndoială, te descentrezi şi

recentrezi Aurele, dincolo de care, dincolo de toate, tu chiar,

tu chiar, tu chiar ai nevoie’ţi trebuie-meriţi, masaj cu finalizare.

(aia pe dreapta'i ... o xinchewinggummizare?)

Letzte Ausweis

¤

Cu el
pe rând,
mirările au
devenit parte
firească din patina
rânjetului, cuvintele ca
veniri din nicăieri spre alte
nicăieri, apoi, el oboseşte firesc,
se opreşte firesc, firesc se disipă,
în răscruci de gânduri rânduri de ochi
desculţi încetează'a privi ce e viu, treptat
ce e amintire pare mai clar, tăcut, pe
rând, în el se opresc în nemişcare
cei mulţi şi fiecare dintre cei
dinafară înţelege că nu mai
ai ce să asculţi, jocul
aceluia se încheie
leneş. Iată, un
zâmbet,
acum.

¤

Undue Undid

No Pain No Hands No Doubts

Loki's Lantern

Tchenghiz Khan Kin Gig Cum

creamy  creep crop lemming style trip

se ia aminte la cele propuse, se inspiră pe fanta
de'ntuneric un ritual de calmare, se cuprind impuse
clarităţi şi reflexii în stare, se deschide uşa'n
blazaj ca o vie adormire, se cade să simţi emoţii
reduse când se parcheză zâmbet pe chip la intrare,
se zvârl'hanţele'n volute compuse, se triangulează
vectorii a şanse'n urcare, se ia o femeie şi'atent
se dilată prin tehnologii digitale, se ia aminte la
a doua femeie purtând buze şi limbă ca arme letale,
se cedează protuberal mediana sinelui la meşteşugul
lavei subpalatale, se oftează scurt, se lasă şenal
lapţilor ce a doua femeie în prima femeie va prăvăli,
se pare că asta e tot, asta fiind monta orală, nimic
special, pentru mai puţin de o oră ţi-ai oferit sec
iluzia că încă mai ştii respira, un ceas mai departe
degetele tale vor croi din nou noi poeme - manuhiri.

manuhiri
- maori

(noun) visitor, guest.
* He tangata atawhai nui ia ki te tāpae kai ki ngā tāngata katoa me ka tae ki tōna kāinga; e kore rawa hoki e tukua e ia te tiramanuhiri kia haere ana, āpānoa kia takoto he hākari māna ki ia tangata ki ia tangata o rātou, te iti me te rahi *

(TWMNT 21/4/1874 :95).

[ / He was a generous person who provided food to everybody if they visited his village; he would never ever let a party of visitors leave until he had laid out a feast for each person, whether of lowly status or of importance. ]

föhn wind

( "earthquake '92" - Cum incipere ortus Pullus vorsum Noomis)

 

lăptos 

vineţie

imprescriptibil 

frumoasă răscroit 

răcoroasă'n arşiţa nopţii 

gresia delfinariului un vis. un 

zumzet metalic vibraj în creştet 

şi gust de cenuşă te trezesc, te ridică,

te-aduc la fereastră, aleea de jos mult prea 

lungă, perfectă'i tăcerea în jur şi-n tine eşti surd

şi mut în dosul ferestrei, e-o clipă ce nu se termină, 

n-ai temeri şi-n tine e vuiet şi straniu şi-aştepţi în ritm 

dextrogir, tăcerea'n piept un munte şi inima'ţi bubuie-a 

vaier, de sus, definit, de departe o vezi cum vine, o vezi 

cum ţinteşte privirea'nainte făr'a privi, e-o pendulare 

vie orizontală ce ştie unde ajunge fără-a zări, vine 

în rochie neagră paşi umeri şi şolduri gilsaj fluid 

cumva arcuiesc fiindul în juru-i nu îl despică,

moale'nvelind-o aerul nopţii vibrează-n 

firave sclipiri, ca'ntr'o cochilie levogiră 

unde-o aştepţi, o clipă ne'ntreruptă 

cu tine-nlăuntru-i, totu'i o clipă, 

cumva te aştepţi la tot ce-o să 

fie, iată - curbează spaţiul în 

juru-i şi'n urmă'l 

prelinge 

venind.

***

vine în 

freamăt

vine a vară 

precară şi-a 

noapte încinsă 

vine întins ajunge 

aşteaptă întinsă lipsită 

de zâmbet şi fuţi. şi vine 

cutremurul şi fuţi fuţi fuţi, 

toate se mişcă ea se mişcă 

şi toate cad şi ea cade aşa cum 

se cade tot ce e-n jur tot se cutremură 

ea se cutremură şi cade în sine se-agaţă 

de tine şi-afară e vuiet şi straniu şi vaier şi 

strigătul ei se sparge în vaier în tine e vuiet 

în tine e straniu, v-adumbriţi dimpreună. în 

fine, în jur nu mai e moarte şi-aievea în 

tine striveşte zâmbetul ei tot ce e 

frică, nemiruire de clipă şi sine ea 

pleacă şi nu, nu, nu, stai, adăşti 

şi tot nu pricepi, de ce.

te trezeşti.

poem basoreliefat de protuberanţa din tavan - 04.03.77

 

Levogyre Laffoley Paul

Seismic Map R

Dextrogyre 

Arianta Arbustorum

Braunau 1968

Philoxinophobia

You Never give up, You Never give in,
You Never forsake, You Never forgive,
Nowhere is where Never can breathe.

N-am mai folosit un reportofon
de mult pân’acu’şi tre’ să fiu
atent. Aşa. Merge. Mi se spune
să dorm. Mai mult: că o să ajung
ca o frunză. Sau să dorm mai mult
că o să ajung ca o frunză. Tre’să
4, 5 secunde aşa. Merge. Atent,
să caut în cioburile ultimei
oglinzi clipa goală unde’ar fi 

trebuit să aflu primul meu 

gând o amintire, memorie,
ceva. Acolo nimic, acum e
altfel, insuportabilă idee, am 

transferat 3 amintiri din 

cealaltă viaţă, voi verifica 

total credit la steluţă’n 

pizda mă-sii diez, la fel de 

mut pe cât am fost când am

înţeles ce nu poate salva 

zâmbetul. Nu mai simt gustul 

ploii acide, nici al cireşelor 

amare, multe nu mai simt, 

multe nu mai sunt, multe
nu mai pot. Nu mai pot dansa,
nu mai pot striga, nu mai pot
scrie, dansez, strig, scriu,
nu mai pot respira, respir, nu
mai pot fi, uite d’aia nu mai
pot eu! Cum ar fi să nu fie grav?
Nu îndrăznesc să mă întreb din
ce cauză nu îndrăznesc să mă
întreb din ce, de ce, de unde
o să mă muşc singur ca turbat,
de ce o să mă mângâi singur pe
coate după ce-o să-mi extirp
lent sfârcurile, de unde voi
lua şoapte de încurajare ce mă
vor lăsa la fel de indiferent
pe cât am fost când am înţeles
ce nu poate răscumpăra muţenia?
Nu îndrăznesc să îmbin atâta
furie cu atâta împăcare. Stop.

Dry Gin

(foggy morning day & sunny storming

way on that porch of my moisty death)

clip de 9 secunde cu un zâmbet cât îţi

ia să umpli sonda de 300 cu dry gin,

chiar atunci (inner-smile) îmi spuneam

"voi fi cel mai nou mono-bulgarocton"

iskra scânteia ca un indicativ sexual

neîngrădit temporal, dentiţii feroce

construind crestaje tribale, de sub

rânjet roib iskra scuipă gurii'mi limba

bulgară, în ochii'i străluciri mitralii de

vară, iskra sub mine o stâncă lucind

auriu sub pielea apei,  veliko târnovo 

locul unde am descoperit că zâmbetul

diurn poate fi un şiş sau abrevierea

camforată a bucuriei, ştiinţa nepăsării

faţă de ceea ce vine dincolo de bărbat

şi femeie acum, rit pulsatoriu într-un

neîndoielnic demaraj, nu mai contează

ca tacsu-mare e popă, derapăm doct

către şoapte şi gemete maculând teama

de trădare şi idea că nu orice degustare

de sâni e biunivoc împlinirea întregului,

savurăm plăcerea nebună a infantilului

chicotit post-ludic, moleşeala aceea de

după ne linge scurt, revenim ca absenţi

într-o iluzie de real aburind a renaştere,

abia reuşim, abia ne zărim albul ochilor

între cuvinte epuizate şi monosilabic ne

pare prea lung, mă'ntorc la mine, haide

să ne revedem pe terasă după câte un

duş rece iskra - chiar trebuie să scap de

feromonii ce mi s-au depus pe vârfurile

degetelor cu care te-am mângâiat, cu

care acum apăs pe FFW, RW, Play-Iskra.

DUE DID

by Xiron Xin Marian (FB Notes) 

Dislike This Like, Displace This Place, 

 Disrupt This Rapt, Make Way, Make 

 Way 4 Yourself, Get Out Of Your Own 

Shroud And Shout Out Your Self, Start 

Building Your Tree, Uprise Biting And 

Uncease Riding The Ride, Breathe 

And Become Embodied Poem Within 

The Poem I Did, Be Living Soul Of It, 

Your Hate Keep As An Armour Against 

Me, Be Proud, The Instant I'll Stop 

Writing This Is When I'll Vanish For 

You, That's When I'll Die And You'll 

Be All Free, I Died.

OP

deznăruitor tăcând,
uit a trăi în azi azi, azi
este unde, azi este când,
nu mai adun năimiri în
gânduri, nu mai sunt
vibraj pornit din ieri ieri,
azi este doar o urmă din
mâine mâine, azi este unde,
azi este când, tac, tac, tac,
văd şoapte când aud, când
aud cum tac, tac, tac, aud
gânduri când sunt, când sunt
mut, tac, tac, tac privirile
celorlalţi, când eu tac plecând.

“Să-ţi mai pun o întrebare
E aproape de culcare;
Unde dormi, aici, departe?
Intr-o pagină de carte?
S-ajungi virgulă târzie
Într-un op de poezie?”
- T.Arghezi

IC

la stara zagora nimic

şuntat sub salcîmi

doar praful de sub

tălpile noastre iertării

adunat într-un viu

microtumul, vis cu

ochii deschişi lipsit

de simbol şi ritm.

tu fără preget, eu

fără noi, asurziţi

de indignarea corbilor

ce vestesc furii asonante

în carnea gândului mort

viermii confirmă doar

haina ideii: e greu să

suporţi pulimea porumbeilor

veşnic senini. am să adorm.

Стара Загора

CLIP

voi fi doar amintire, când
voi fi surd înlăuntru'mi şi

voi fi uitat cum s'ascult.

voi veni să te mângâi când
voi fi doar amintire, când

voi fi surd înlăuntru'mi şi

voi fi uitat cum s'ascult.

cândva la vedere păstram

tot şi toate, Lisboa e locul

în care alene aş vrea să'mi

împrăştii şi trupul şi gama.

şi'Álvaro de Campos îmi ştie

clownii şi trama, în ploaie

glisând el să-mi disculpe

timpul şi zâmbetu'n Tejo.

aici ce-am fost nu contează, 

aici nu, aici pe dealu'Alfama'n

cafeneaua Se, toate umbrele

mele, să'ntrebe "Ce?" deja au

uitat. iar calul meu orb a spart

diorama. aici e demult.

[ altă noapte, toate cum le ştiai, altcum

nimic altcum n'ai cum ivi'n tine, doar un

punct de foc luminează în bezna din tine,

întâmpinare dorul, mistuitor. tot ce eşti

se resoarbe'n acel punct, apare un nod 

şi trecerea nopţii şi lumea se'ncheagă în

stare, se-amestecă tot 'napoi în tine şi 

totu'i parte din tine, nod nu evadare, nu

refugiu, întâmpinare. te primeşti odată 

cu lumea şi zgomotul ploii în geana de zi, 

amorţită laşi focul din punctul din mijloc de

tine să te'nvăluie, un clip în clipă, ars atât

de intim, miriadice siaje lichide crestare de

aer de cealaltă parte'a ferestrei pieziş ling

sticla, leneş sosind picăturile ploii, fruntea'ţi

aici înlăuntru'i lipită de geam, moi picăturile

se-adună'n obraji şi mângâie sticla, priveşti

înlăuntru'ţi şi'n palme căuş cumva zdrobeşti

cu sânii'ţi ţesătura tristeţii zâmbind năruitor. ]

The Stooges - Gimme Danger

Song: Gimme Danger

Band: The Stooges

Album: Raw Power

Genre: Proto-Punk

Year: 1973

Lyrics:

Gimme danger, little stranger 
And I'll feel you bleed 
Gimme danger, little stranger 
And I'll heal your disease 

There's nothing in my dreams 
Just some ugly memories 
Kiss me like the ocean breeze 

Well if you will be my lover 
I will shiver and sing 
But if you won't be my master 
I will do anything 

There's nothing left alive 
But some dark glassy eyes 
Raise my fears one more time 

Come on little danger, die a little stranger 
Swear you're gonna feel my hell 
Come on little stranger, die a little later 
Swear you're gonna feel my hell 
Swear you're gonna feel my hell 

Gimme danger 
Little stranger 
Gimme danger 
Little stranger 
Gimme danger 
Every day 
Can you feel it? 
Can you feel it? 
Can you feel it? 
I gotta feel it 
I gotta feel it 
I gotta feel it 
You gotta feel it, i gotta feel it 
I wanna feel it...

• 
  

  
  
  Songwriters: POP, IGGY/WILLIAMSON, JAMES

• Category

  Music

• License

  Standard YouTube License

Nevermind the Bollocks, Here's The Sex Pistols

Release: 27th October 1977

01. Holiday in The Sun 00:00
02. Bodies 03:18
03. No Feeling 06:20
04. Liar 09:08
05. God Save The Queen 11:47
06. Problems 15:05
07. Seventeen 19:15
08. Anarchy in The U.K. 21:16
09. Submission 24:47
10. Pretty Vacant 28:58
11. New York 32:13
12. E.M.I. (Unlimited Edition) 35:19

BAND:
Johnny Rotten (vocals)
Steve Jones (guitar)
Sid Vicious (bass)
Paul Cook (drums)
Glen Matlock (bass on track 08)

• Category

  Music

• License

  Standard YouTube License

DUS

astăzi este sărbătorit, maestrul
împlineşte o vârstă venerabilă
a primit o pijama înflorată şi largă
promite să n-o murdărească

- http://dannish.wordpress.com/2012/05/13/maestrul-senil/

acel, prelins

se prăbuşeşte'n uitare,

cu mirare învăţau căuta

în uitare, în uitare doar

căutau, ei, ele, nimic

unificator.

au găsit tot

ce-au găsit, dincolo

şi dincoace de tot şi

toate, căutarea o stare

comună, nu, nu erau un

grup, nu erau părţile

unei agitaţii fără trup,

nu, nu aveau culoarea unei

nelinişti agitându-i comun

lăsându-i  otova agitaţi fără

stare, erau  doar ameţiţi

de'aidoma'zbucium neştiind

cine ce cum îi mână'n

înserare-n mijlocul sferei

de ceaţă, vag luminată de

ochii lor hartă neclară

lumii zăcând într-o

rână.

A While Ago