*
_____________________________________________
Neal Cassady and Charles Plymell 1963
Da, de o bună vreme în vest s-a subsumat en passant “Magia Aureorală A Beatnicilor” drept un episod închis al biosului literar, urmare discoerenţelor existente ab incipio în chiar hibele teoretice ale experimentalismului existenţialist.
Auto-asumat de corifeii săi drept Calea Adevărului Hâd
(un fel de “Însângerată Strălucire Pretutindenară A Expresiei” :D).
Da, de o bună vreme în vest s-a ales evoluţia multi-ritm pe un path aformic şi clar definit drept eliberare din decompresia căutată a neo-post-modernismului,
Da, în vest chiar
Se Scrie Altfel.
Aşijderea şi aici (ar trebui să) se scrie altfel.
Beatnicii pot fi cel mult savuraţi in memoriam dar e deja cam mult şi deja futil să-i mai şi inserezi valedictorian
( tu poetul, prozatorul, scriitorul ) drept crème de la crème a unei expresii personale imaginată drept reper
al timpului tău.
De acord cu asta.
Dar, excluzând fericita plurifragmentare vizual-afectivă încercată pe filieră vişnieciană, hondrariană, parţial cea cotarciană şi cele câteva neo-tipologii de inferenţă computaţională (din păcate încă de nişă) tupansiene, vighiene, areţiene, piţiene şi fară false modestii xiniene, auto-eructări literare din cutumă care chiar iniţiază o ”Departure” (la cei enunţaţi apare în diverse stringuri de expresie o eliberare din circumvoluţia formei ca principiu spinal imobil), ei bine, dincolo de asta, la cei care mai au câte Ceva de spus şi chiar ştiu să producă acest Ceva către exterior încă regăsesc plenar capcana glamour-existenţialismului experimentalist de care în mod pertinent aminteai (virus strălucitor şi cel puţin suportabil de altfel).
Nasol este că ”Mai” dincolo de capcana asta este ”doar” TOT restul marketului literar din România.
Am putea spune liniştiţi şi amar
”AM PUS’O !”
Kerouac and Cassady / Sal and Dean
Bukowski/Kerouac/Thompson/Ginsberg
Da hombre, strict asta se întâmplă ciclic şi invariabil predictibil ca’ntr-o putrida reutilizare a eternalului steak fixat în centrul mesei ce abia se mai ţine’n picioarele’i dezlânate spre diabolică îngurgitare’n pasca măsii de fiece cât de cât valoros preopinent literar micro-generaţional, actualizare a stagnării încai şi mai vicioasă prin persistentele laude şi acordări cu Brand-uri, Staples-uri şi Post’it-uri de genul celor amintite de tine astfel încât “invincibila epidemie de intrare pe calea cea bună” stârpeşte orice evoluţie diversificată a sinelui auctorial, atât de dens şi chtonogenetic la nivel de expresie că deja par a fi evadat din mintea celor atinşi TOATE posibilele eliberări din melasa asta călâie!!!
Futui’mânesa de treaba!!! de câte ori plec din ţară sper că vre’un seism synaptic dacă nu de grup măcar individual le va reda bucuria şi prospeţimea creaţiei libere bipezilor literaţi din arealul ăsta, speranţă mereu confirmată drept vană din moment ce la fiecare revenire aici redescopăr vibrând bine mersi ditai mlaştina “Celorlalţi” şi’n mijlocul ei cazanul cu puroi de diamante încare se’mbăiază liniştiţi “Ceştilalţi”.
Chestie monumentală care MĂ SEACĂ!!!
Este deopotrivă asta pe de-o parte, ca un excerpt al succesului vânat (dacă nu clişeic cel puţin ciclic predictibil) mai mult sau mai puţin facil dual aceptat de partem bellum – editura vs. scriitorul; şi, de cealaltă parte, un anumit atavism intelectual al românilor “in genere” şi al literaţilor “in esentia” – ceea ce duce constant la refugiul creator întru “repetiţia sigură a reţetelor consacrate” . (hidos concept!)
_______________________________________________
- Shadow Catcher 1839 -
*
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu